Arhiva

Posts Tagged ‘speologie’

Raport tura de initiere 2014

3 Noiembrie, 2014 3 comentarii

DSC_0120

In tura de initiere de anul asta (2014, pentru posteritate) oamenii au fost faini, vremea a fost buna, gulasul a fost delicios, muzica antrenanta, iar piatra sacra… a fost paroasa.   😉

Dimineata la 7:00 ne-am intalnit in gara, iar la amiaza am ajuns cu trenul in Suncuius. Am urcat in vreo 2 ore pana la pestera. Pe drum am facut o mica activitate de cunoastere, reusind sa rapid sa ne invatam numele. La pestera ajunsesera inaintea noastra cele trei masini: Ema, Barbii si Isabelitele. Am campat, ne-am echipat si in timp ce oamenii mancau, Ema cu Dan au echipat intrarea in pestera.

Afara echipa de ceaun a inceput Gulasul (cu G mare), iar noi am intrat in pestera in doua echipe si jumatate, la interval de cate 45 de minute. Echipa doi, din care am facut parte, a vizitat toate cotloanele pesterii, iar in sala figurinelor am avut minutul de liniste si de ascultare a activului. La iesire au fost unele complicatii cu scoaterea unui coechipier, insa cu putina coordonare de echipa si un pic de efort de picioare, am ajuns cu totii intregi la suprafata. Afara ne astepta ceaunul clubului plin cu gulas „a la famiglia Dan Barb”. Dupa masa, au plecat cei veniti scurt cu masinile, iar la foc a inceput cheful adevarat. S-a cantat si s-au invatat cantece noi, s-au spus bancuri deochiate si ne-am jucat „Piatra Sacra”, un ritual secret ce poate fi aflat doar in urma initierii. 😉

Pe la miezul noptii s-a lasat frigul si am mers la corturi. Dimineata am auzit ca unora le-a fost frig, nu stiu, eu am dormit foarte bine. Treziti pe la ora 9-10 am mancat, iar apoi am echipat o linie de TSA in partea dreapta a portalului de la pestera.

DSC_0137

Am pus o linie verticala constand intr-un cap de put cu doua spituri si o fractionare urmata de o verticala de vreo 6 metri. Aici am facut un mic atelier de TSA pana pe la ora 13:30 cand ne-am pornit spre gara. Am luat trenul de ora 16:28 si dupa o noua runda de bancuri, la care a tras cu urechea cam tot vagonul, am ajuns in Cluj. Dupa ce am lasat echipamentul la masina, pentru magazie, am pornit in echipa, pe jos, spre prima sectie de votare, unde ne-am exercitat dreptul la vot.

Cam atat. Ne vedem marti seara, de la ora opt. Facem proiectie cu pozele din tura.

Anunțuri

Tura de initiere 2014 – pestera Batranului

29 Octombrie, 2014 4 comentarii

tura speo ca in 1976

Tura de initiere de anul acesta va avea loc la Pestera Batranului. Marti, la sedinta, am discutat despre detaliile logistice. Reluam aici informatiile cele mai importante.

TRANSPORT:
Vom merge cu trenul pana in Suncuius. Ne intalnim sambata dimineata la ora 7:00 in fata garii mari din Cluj, iar pornirea va fi cu trenul de la ora 7:41. Ajungem in Suncuius la ora 9:53, iar de aici pornim pe jos spre pestera. Va fi un drum de 1,5-2 ore pe poteci si drumuri de pamant.
Duminica ne vom intoarce pe acelasi drum, din Suncuius urmand sa luam trenul de la ora 18:59, care ajunge in Cluj la ora 20:56. Dupa sedinta am aflat ca trenul respectiv vine plin de la Oradea si sunt sanse mari sa nu avem locuri in el. Va trebui sa ne intoarcem fie cu trenul de la 16:20, fie cu trenul InterRegio de la 17:58 (pret intreg 35 de lei).

ECHIPAMENT INDIVIDUAL:
Pentru drum avem nevoie de rucsac, ghete/bocanci, haine de munte comode si calduroase.
Pentru dormit avem nevoie de sac de dormit, izolir si cort.
Pentru pestera avem nevoie de o frontala, o pereche de cizme de cauciuc/bocanci si haine. Hainele pentru pestera constau intr-un strat calduros si hidrofob (polar/lana) luat direct pe piele si un strat exterior rezistent la rupere si murdarie (salopeta, trening vechi, etc)

MANCARE:
Fiecare isi va aduce propria mancare si un recipient de un litru, usor si rezistent, pentru apa. Sambata seara speram sa putem face un ceaun de gulas fierbinte, pentru cand vom iesi din pestera.

ECHIPAMENT COLECTIV:
Este echipamentul pe care il aducem noi de la club: casti, corzi, amaraje, hamuri, blocatoare, coboratoare, etc.

METEO:
Vremea se anunta foarte buna pentru perioada asta a anului: fara precipitatii, cu temperaturi maxime de +9°C si minime de +3°C.
vremea

Ne vedem sambata la 7:00 dimineata in gara mare din Cluj!

Sedinta si tura festiva 2014

26 Octombrie, 2014 Lasă un comentariu

initiere 2014

In fiecare an Clubul de Speologie Politehnica organizeaza o tura de vizitare a unei pesteri, deschisa tuturor doritorilor.

Astfel, te invitam marti (28 octombrie 2014) la o prezentare despre speologie, iar sambata-duminica ( 1-2 noiembrie 2014) la vizitarea unei pesteri din Muntii Padurea Craiului. Totul fara nici un fel de taxa. (fiecare isi va plati biletul de tren si isi va aduce mancarea)

Marti seara, in in sala 356 de la Universitatea Tehnica (str. Baritiu 26-28) vom avea „Sedinta Festiva” in cadrul careia membrii clubului vor prezenta activitatea noastra. Vor fi discutii libere si slideshowuri de fotografii. La final vom face programarea turei din weekend cu prezentarea detaliilor.

De sambata dimineata si pana duminica seara (1-2 noiembrie 2014), vom face tura speo, intr-o pestera din Muntii Padurea Craiului, zona Suncuius. Scopul turei este acela de familiarizare a voastra cu mediul subteran, experimentarea parcurgerii unei cavitati neamenajate turistic, si trecerea prin pasaje variate: galerii ample si inguste, sali mari si mici, puturi si diaclaze, etc. Nivelul de dificultate va fi mediu, iar experienta va depasi in intensitate orice vizita intr-o pestera amenajata turistic. Echipamentul colectiv (corzi, amaraje, etc) va fi oferit de club, iar pe intreaga parcurgere a pesterii veti fi asistati si ajutati de speologi cu experienta.

Va asteptam marti la discutii, iar in weekend la pestera!

Sistemul Varasoaia – expeditie 2013

18 Decembrie, 2013 1 comentariu

In urma cu cateva zile s-a incheiat tabara subterana de explorare a sistemului Varasoaia. Actiunea a fost organizata de Clubul de Speologie Politehnica, in parteneriat cu colegii de la „SPEOZET”. Au participat Ovidiu Pop, Radu Pop, Mihai Badescu si Constantin Gabor.

Radu Pop

bivuac de explorare – decembrie 2013

Dupa ce mai bine de doua saptamani actiunea a fost amanata datorita temperaturilor mari si implicit a riscului de viitura, la inceputul lunii decembrie echipa a intrat in subteran, avand ca obiective continuarea explorarilor, cartarea si documentarea noilor pasaje descoperite.

Coordonatorul actiunii a fost Ovidiu Pop, iar eforturile echipei au fost directionate spre explorarea zonelor profunde ale pesterii, un afluent mic de pe Raul Iancului. Radu Pop, fotograful expeditiei, a documentat o serie de speleoteme deosebit de interesante, precum helictite de pana la 40 de centimetri lungime. Mihai Badescu si Constantin Gabor, cataratorii echipei, au escaladat si explorat o serie de pasaje expuse, identificand galeriile suspendate si echipand hornurile de acces spre ele, in vederea continurarii explorarilor.

Cantitativ, rezultatele taberei se traduc prin: explorarea a peste 1000 metri de galerii, cartarea unei lungimi de 1600 metri, echiparea unor sectoare expuse cu inca 150 metri de coarda, documentarea mai multor galerii si speleoteme in cateva sute de cadre fotografice.

O scurta inregistrare a raportului de activitate de la sedinta Speopoli din 17 decembrie 2013:

Mai jos va prezentam cateva din reportajele facute in urma expeditiei colegilor nostri.

Humpleul Mic

1 Noiembrie, 2013 1 comentariu

Activitatea recenta desfasurata de catre Clubul se Speologie Politehnica pe Valea Firii a avut ca obiectiv explorarea si cartarea unei cavitati nou descoperite, denumita „Humpleul Mic”. Denumirea a fost data in ideea ca pestera face parte din sistemul Humpleului, aflandu-se foarte aproape de acesta. In urma colorarilor facute s-a stabilit ca cele doua cavitati sunt strabatute de cursuri de apa distincte.

Humpleul mic - galeria activa

Humpleul mic – galeria activa

Autorii descoperirii sunt Petre Lupsea si Cristi Irimies. Tot ei sunt cei care au sapat pentru patrunderea in sistem si principalii exploratori ai pesterii.

Descoperirea a avut loc in data de 27 aprilie 2013, in timpul unei ture de bataie de zona, avand ca scop gasirea unor puncte de acces in galeriile ramase inaccesibile prin subteran ale pesterii Humpleu (Pestera Mare din Valea Firei). La baza unei stanci de pe versantul drept al Vaii Firei, a fost descoperita o fisura avand curent de aer puternic. Prin fisura s-a putut intra intr-o sala de mici dimensiuni, urmata de o saritoare intr-o galerie fosila de prabusire, avand inaltime foarte mica si un traseu intortochiat. Intreaga zona fosila explorata pana la acest moment este framantata, avand o parcurgere foarte dificila.

S-a trecut la explorarea metodica a galeriilor fosile, majoritatea puturilor si hornurilor terminandu-se in puncte inpenetrabile, datorita dimensiunilor mici. S-au identificat doua puncte de coborare spre nivelul activ.

In 04 aprilie 2013 se exploreaza cele doua sectoare active, constatandu-se ca sunt intrerupte de prabusiri, apa intrand in sifoane. Astfel s-au explorat doua sectoare de galerie activa: unul amonte si unul aval. Fiecare din cele doua sectoare are cate un sifon amonte si unul aval. In total sunt patru sifoane, care urmeaza sa fie plonjate de catre scafandrii pentru a continua explorarea.

Galeria activa are o serie de hornuri greu accesibile datorita inaltimii foarte mari, hornuri care inca prezinta interes explorativ. Pentru catararea lor vor fi necesare echipari de siguranta. De asemenea pe galeria activa principala apar o serie de afluenti, desi exista posibilitatea ca acestea sa fie doar circuite locale. In partea finala a galeriei active din aval s-a identificat un afluent. Amonte cu 3 metri apare un colmataj mare pe langa care se deschide un horn, probabil galeria activului. Este un afluent de stanga, deci nu vine dinspre Poienita 2, dar chiar si asa, ramane un punct de continuare a explorarilor.

In paralel cu explorarea s-a inceput cartarea galeriilor, echipa de cartare fiind formata din: Gheorghe Fratila, Petre Lupsea, Cristiana Lupsea, Matei Cristian.

Schita de cartare

Schita de cartare

S-a intocmit fisa de anunt si confirmare si s-a trimis catre Institutul Român de Speologie „Emil Racoviță” din București, in vederea inscrierii in Cadastrul Pesterilor din Romania si atribuirea unui numar cadastral.

A urmat colorarea apelor de suprafata din zona Dealului Humpleu. Scopul colorarilor este identificarea cursurilor de apa ce strabat galeriile nou descoperite din Humpleul Mic si relatia acestora cu pestera Humpleu. Operatiunea de colorare a fost coordonata de catre dl. Profesor Iancu Oraseanu.

Sambata, 28 septembrie s-au colorat apele din doua ponoare: „Ponorul Mare” de pe Valea Morilor, un afluent al Vaii Firii si „Ponorul de Sub Drum” denumit si „Ponorul cu Pod”. S-au folosit doi coloranti diferiti: fluoresceina si rodamina. In Ponorul Mare s-a pus rodamina, iar in Ponorul de Sub Drum fluoresceina.

In aceeasi zi s-au montat in pesteri cate un sistem mecanic de colectare a probelor de apa: unul in pestera Humpleul Mic si celalalt in Humpleu. S-au folosit de asemenea si saculeti cu carbune activ cu ajutorul carora poate fi identificata prezenta in apa a colorantilor prea diluati pentru a putea fi reperati vizual. La suprafata, in Valea Firii, au fost de asemenea pusi saculeti cu carbune activ, care au fost schimbati zilnic, pentru a inregistra trecerea norului de coloranti. Probele de carbune activ ofera informatii doar despre trecerea norului de colorant (da sau nu). Probele de apa indica ora la care a trecut, concentratia, dispersia si timpul necesar apei sa strabata sistemul.

Luni, 30 semptembrie a fost observat in Valea Firii norul de fluoresceina.

In 5 octombrie s-a intrat in subteran pentru recuperarea saculetilor cu carbune si a probelor de apa. Mecanismul din Pestera Humpleu s-a blocat dupa ~8 ore de functionare, luand o singura proba de apa. Mecanismul din Humpleul Mic a functionat 66 de ore, luand 11 probe.

Probele si echipamentul au fost trimise la Bucuresti, domnului Oraseanu, iar pana in momentul de fata am primit doar rezultate partiale:

– Humpleu sala raului – verde intens
– Humpleul Mic Afluent – rosu intens
– Humpleul mic Activ principal – rosu

Timpul necesar norului de colorant sa ajunga de la punctul de insurgenta pana in galeriile Humpleului Mic a fost de 60 de ore. Aceasta in conditiile in care debitul apelor era crescut datorita precipitatiilor din perioada colorarii.

Conform datelor pe care le detinem la aceasta ora, pestera Humpleul Mic alcatuieste un sistem independent fata de pestera Humpleu.

In continuare s-a lucrat la prelucrarea computerizata a datelor de cartare si la redactarea hartii pesterii. Echipa de redactare: Simona Laiu, George Fozocos, Gheorghe Fratila. In luna noiembrie 2013 dezvoltarea pesterii a ajuns la 421 metri. Harta se afla in lucru.

Humpleul Mic - schita compass

Humpleul Mic – schita compass

Humpleul Mic - cartare

Humpleul Mic – cartare

Initiere in speologie 2013 – TURA

30 Octombrie, 2013 2 comentarii
Initiere in speologie 2013

Initiere in speologie 2013

In 2 si 3 noiembrie 2013 va avea loc tura de initiere speologica din pestera Batranului. Vizitati impreuna cu noi aceasta pestera spectaculoasa, neamenajata turistic.

ECHIPAMENT COLECTIV (il aducem noi, impreuna cu oameni care stiu sa-l foloseasca)
– vor fi: corzi, amaraje, bucle, hamuri, blocatoare, coboratoare, casti, etc.

ECHIPAMENT INDIVIDUAL NECESAR FIECARUIA DINTRE NOI
– frontala, adica o lanterna usoara care se poate purta pe cap sau pe casca
– cizme de cauciuc inalte sau bocanci de munte (in orice caz, incaltari cu talpa aderenta si care pot fi murdariti cu noroi)
– sosete calduroase (preferabil de lana fina, luate direct pe piele)
– haine in doua straturi: primul strat pentru protectie termica, din fibre hidrofobe (lana sau polar), al doilea strat haine de protectie la murdarie si abraziune
– optional manusi de gradinarit, cat mai fixe pe mana
– pentru plimbari de suprafata: haine calduroase, rezistente la ploaie, caciula si poate chiar manusi
– rucsac in care sa incapa echipamntul individual (nu intrati cu el in pestera, ramane la corturi)

– clubul are si va poate pune la dispozitie cateva piese din echipamentul individual: 8 izoliruri, 6 saci de dormit subtiri, 1 sac de dormit gros, 4 frontale, 4 corturi (lasati un comentariu daca doriti sa rezervati ceva de aici)

TRANSPORT
– intalnirea va fi sambata 2.11.2013  ora 7:30 din Piata Garii Cluj (in fata garii)
– plecarea va fi sambata 2.11.2013  ora 8:03 din Gara mare Cluj (trenul personal/regio 3073)
– biletele vor fi achitate individual, deci daca aveti legitimatie de reducere la CFR, luati-o cu voi
– din Suncuius se va merge pe jos pana la platoul unde se afla pestera
– ne vom intoarce duminica 3.11.2013 cu trenul personal/regio 3076 de la ora 16:58 (ajunge in Cluj la 19:33)

CAZARE
– cazarea se va face la cort, in apropierea pesterii, deci sunt necesari cate un sac de dormit, un izolir si cate un cort la fiecare 2-3 persoane
– daca nu aveti de unde face rost de cort, izolir sau sac, spuneti-ne si cautam noi

MANCARE
– fiecare se va autogospodari, isi va aduce mancare pentru cele doua zile de activitate intensa
– sambata seara vom face la comun mancare (probabil gulas la ceaun, deci aduceti-va un vas usor si o lingura sau furculita)

ACTIVITATI
– tura de vizita ~ 4 ore
– exercitii TSA la faleza de la intrarea in pestera – 4 ore
– deplasare inspre si dinspre locatie – cate 2 ore

DECLARATIE PARINTI
– in cazul in care esti minor, ai nevoie de o hartie de la unul din parinti prin care ti se ingaduie sa participi la activitatile noastre

Declaratie parinte / tutore

model declaratie parinte / tutore

LISTA PARTICIPANTI
https://docs.google.com/file/d/0B6RcBfw6KVk3SmRHRENyRm52T2c/edit?usp=drive_web

Eventualele nelamuriri, le asteptam la comentarii (raspundem precis)

Avenul Condrovici

16 Noiembrie, 2011 Lasă un comentariu

Profilul avenului Condrovici

Weekendul acesta (12-13 noiembrie 2011) am reusit sa facem o tura pe care de jumatate de an am tot amanat-o din lipsa ghizilor: avenul Condrovici. Dupa ce am renuntat la ideea de a merge insotiti de membrii care cunosc pestera, am inceput sa adunam informatii legate de locatie si am pornit in cautarea ei.

Sambata dupamasa am ajuns in zona si am inceput cautarile dupa reperele date de Alin, Puiu si Marius de la Cristal Oradea. Datorita schimbarilor petrecute in zona, n-am reusit sa gasim reperele principale si in consecinta, nici avenul. Am apelat la un localnic (Lup Ioan) intalnit in zona. Se pare ca  i-am trezit amintiri din copilarie acestui om, caci in ciuda varstei de peste 60 de ani, m-a condus intr-o cautare frenetica prin desisuri, cautare ce s-a finalizat dupa o ora cu gasirea avenului.

De la domnul Lup am aflat ca denumirea pesterii vine de la numele de familie al proprietarului terenurilor pe care se gaseste avenul, iar la nivel local, era numita de copii „pestera de la artar”. Evident, in „folclorul” din zona circula povesti despre o prelungire a pesterii pana in albia Crisului, asa cum circula in legatura cu orice astfel de loc inaccesibil.

Fiindca se lasa intunericul, iar amarajul pentru acces ridica unele semne de intrebare, am lasat pentru a doua zi intrarea in pestera. Astfel, duminica la amiaza am facut un amaraj dublu pe baza trunchiurilor celor mai grosi copaci gasiti in amonte de aven si am intrat.  Nu am gasit puncte de fractionare pe lungimea primului put, iar coarda atingea peretii, fara insa a face unghiuri accentuate.

Sala dintre putul 1 si 2 prezinta unele scurgeri cristalizate, iar podeaua e formata din pietre si argila compactata, care intr-o margine incep sa coboare, formand un plan inclinat ce debuseaza in putul numarul doi. Panta accentuata si instabilitatea materialului ce formeaza podeaua, fac acest punct unul periculos. Din sala aceasta se echipeaza o mana curenta pe pitoane vechi, urmata de verticala de 40 de metri. Capul de put are doar un piton pe un perete lateral, iar pe cealalta latura, un spit ruginit pe care nu l-am putut folosi in lipsa unui tarod. Coborarea in putul 2 este impresionanta datorita deschiderii mari in plan si a accesului surplombat. La baza putului 2 se afla un mare grohotis care coboara inca 15-20 de metri pana la baza salii doi, unde am gasit un lac secat cu cateva stalacmite mari. Tot aici, este un punct in care s-a sapat in podea, iar apa scursa dispare intre pietre fara a colmata derocarea facuta. Nu am simtit curent de aer, dar urmele de scurgere a apei sunt evidente.

O particularitate interesanta a pesterii consta in prezenta unor strate de calcar foarte moale, avand culoarea si textura specifice calcarului si consistenta unui chit vartos.

Datorita caderilor de pietre, verticalele pot fi parcurse doar individual, adica este necesar sa parcurgi tot putul 2 si toata mana curenta, pana in zona plata a salii 1, inainte ca un alt membru al echipei sa poata intra pe coarda. Acest lucru reduce mult viteza de deplasare si limiteaza numarul maxim al membrilor unei echipe la 3 sau 4.

Am facut cateva fotografii pe care urmeaza sa le postam aici. Aceasta a fost tura de recunoastere, pregatitoare pentru o tura foto in aceasta locatie.

Acum exista o fisa cu locatia avenului, in care am trecut spre memorare reperele necesare gasirii ei fara un ghid. Fisa o gasiti oricand la mine spre a o consulta.

Categorii:TURE Etichete:, , , ,

Raport tura Cociului 6-9-12 noiembrie 2010

13 Noiembrie, 2010 4 comentarii

In primul sfarsit de saptamana din luna noiembrie a acestui an am programat o tura de weekend prelungit in Pestera Cociului de la Ponoara (de sambata pana marti), unde nu mai intrasem de doi ani.

Scopul turei a fost explorarea galeriei China, in amonte (dupa terminusul atins acum doi ani), continuarea explorarii fosilului Bismark, descoperit tot in urma cu doi ani si cartarea galeriilor nou gasite.

Participanti: de la clubul nostru Ovi Pop si eu, Simona Laiu, iar de la Montana Baia Mare, Odile Negrean.

Sambata dimineata ne-am pornit toti trei cu trenul spre Bratca, unde ne-a asteptat cu masina gazda noastra din Ponoara la care stam de fiecare data cand mergem acolo. Am mers acasa la ei, am mancat, ne-am facut bananele si ne-am pornit spre pestera.

Pe dupa masa am intrat in subteran, am trecut prin salile mari de la intrare, am trecut apoi prin Sala Lumanarilor unde am facut si niste poze, am ajuns la activ unde am gasit apele foarte mici, am trecut sifonul si am mers pana la bivuacul 4 de pe galeria China. Am mancat, ne-am reconfortat si ne-am pus la somn. Am pus ceasul sa sune (de la telefon) duminica dimineata, zi in care am pornit spre fosilul Bismark si analiza unei zone inainte de terminusul Chinei. Pe China am explorat si cartat aproximativ 100 m de galerii noi, cu active mici, iar amonte, in fosilul Biasmark, am gasit printre prabusiri o continuare stramta, foarte noroioasa si scurta, pe care nu am mai cartat-o. Duminica noapte ne-am retras la bivuac, iar luni dimineata ne-am pornit din nou, de data asta pana in terminusul de pe China. Pana acolo am gasit o alta galerie care aflueaza cu China, avand doua sali fosile iar in una din sali, la -200 m, am gasit o sonda de foraj si podeaua si peretii salii plini de ciment (sau alt material avand aspect asemanator cu cimentul), motiv pentru care galeria a fost numita Gal. Forata, iar sala cu pricina, Sala Sondei. In zona asta am gasit numeroase continuari, am stat printre prabusiri in mai multe puncte, la final explorand si cartat parox. 200 m de galerii noi. Trecusera deja 14 ore de cand am parasit bivuacul, asa ca ne-am retras si nu am mai analizat zona de terminus.

Marti dimineata ne-am trezit, am mancat, ne-am facut bananenele, am strans bivuacul (care e permanent lasat in pestera) si am pornit spre iesire. Cascada de langa bivuac crescuse deja, lucru care ne-am grabit putin. La ora 12 am fost la sifon, unde, cu 50 m inainte se auzea deja activul nervos. Am banuit ca sunt crescute apele si am mers la sifon sa vedem cum sta treaba. Dupa cum ne asteptam (dar speram sa nu fie asa), sifonul era inchis iar nivelul apei pe galerie era crescut cu cel putin 1 m. Cand am plecat de acasa, ne-am uitat la prognoza, care anuta ploi in saptamana asta, cu sanse mici de averse marti, cu ploi miercuri, joi si vineri, iar pe sfarsit de saptamana din nou vreme buna. Am sperat ca marti sa prindem apele mici cat inca nu incep ploile. Am decis sa stam doua ore sa vedem care e tendinta apei (de scadere sau de crestere). Dupa o ora jumatate scazuse cam 2 cm, lucru care ne-a facut sa ne intoarcem in bivuac pe China si sa nu mai asteptam, pentru ca la plecare din bivuac, activul care trece pe langa si curge si prin tarasul Somalia crestea si el si nu am vrut sa avem suprize neplacute pe taras. Stiind ca inaintea plecarii din Cluj ne-am anuntat intentia de a iesi cel tarziu marti seara, si ca exista riscuri impuse de conditiile meteo, am lasat dupa sifon un biletel din carnetelul de cartare, in care am zis ca ne retragem la bivuac pe gal. China, la viza 122 si ca ne vom intoarce in 24 ore sa verificam din nou nivelul din sifon, precizand data si ora.

Intorsi la bivuac am vazut cascada de langa mult crescuta, am desfacut din nou sacii, ne-am schimbat din neoprene in hainele uscate si ne-am intins. Am dormit pana noaptea, cand ne-am trezit, am mers sa vedem nivelul apei si al cascadei, vazand ca a mai scazut putin. Urma sa mai asteptam pana dimineata si sa ne intoarcem la sifon, asa cum am scris pe bilet. Ne-am facut un ceai si ne-am pus iar la somn, ne odihneam dupa turele de explorare si cartare din zilele trecute. Ziua si noaptea de marti au trecut cel mai usor. Miercuri dimineata cand ne-am trezit, am mers sa vedem nivelul apei care crescuse mult iar cascada era de nerecunoscut: avea debit de doua ori mai mare. Acest lucru ne-a facut sa nu mai mergem la sifon (apele erau evident in crestere), ci sa intram in asteptare. Ne-am dat seama ca nu mai mancasem de 24 de ore asa ca ne-am portionat mancarea care o pusesem de rezerva (stiind ca exista riscul sa nu putem iesi marti, conform planului initial) astfel incat sa ne ajunga cat mai multe zile, adica pana duminica, cand, oricum ar fi decurs lucrurile, ar fi scazut apele si am fi putut iesi. Astfel, am ajuns la concluzia ca dimineata mancam toti trei o oala de supa cu hrisca sau taitei si seara o oala de ceai cu bomboane (asta incercand sa folosim rational si butelia de rezerva pt primus). Am mancat, am aprins lumanari ca sa economisim bateriile frontalelor, ne-am pus la povesti si am adormit din nou. Ne-am trezit pe dupa masa, apa crescuse si mai mult, am mai analizat situatia, am presupus/sperat ca echipele de salvatori se pornesc spre noi, dar ca sa nu ne entuziasmam, am calculat ca totusi doar joi dimineata se vor porni. Seara ne-am facut ceai, am mai povestit de pestera si de turele din zilele trecute si am adormit din nou.

Joi dimineata, apa era si mai mare. Am luat in calcul cateva posibilitati, una din ele fiind ca si tarasurile de la intrarea in pestera sa fie pline cu apa, ceea ce i-ar bloca echipele de salvatori, deci, trebuie sa ne conservam energia si mancarea cat mai mult, in caz ca trebuie sa asteptam sa scada apele. Deja cascada de langa bivuac facea un zgomot atat de puternic, incat cu greu mai adormeam. Ne-am facut supa de rigoare, a fost cea mai gustoasa masa din viata mea 😀  si ca sa mai uitam de fome, care nu trecea niciodata, am mai povestit, am glumit si ne intrebam deja ce spun familiile. Speram sa nu se ingrijoree ca nu raspundem la telefon. Ziua de joi a trecut cel mai greu, nu prea ne mai era somn, foame ne rupea, iar ispita conservelor si ciocolatii care le lasasem pentru weekend, era tot mai mare. Am stins lumanarile in speranat ca mai adormim, dar deja nu mai avem stare sa stam in saci (in bivuac nu ne puteam ridica in picioare, caci tavanul e foarte jos, si nici pe orizontala nu ne puteam desfasura prea mult, caci latimea era exact cat 3 izolire si un loc de gatit).

Seara ne-am facut ceai si ne-am pus linistit in saci. Ovi adormise, il auzeam cum respira in gluga saclui, Odile nu mai misca nici ea, eu in schimb nu puteam adormi, ma invarteam dintr-o parte in alta, pana am decis ca mi prea cald si de asta nu pot adormi, scotandu-mi sosetele de lana din picioare. Cu greu, nu m-am mai invartit in sac ca sa nu-l tot trezesc pe Ovi si am reusit sa atipesc. Ca prin vis, o aud pe Odile „lumini!! Lumini!!”. Desi am sarit din saci si eu si Ovi, nu am crezut, mai ales ca in toate zilele astea, de la zgomotul apei ni s-a parut ca auzem voci, bormasina, batai de ciocan, eu am auzit chiar muzica, lucru care m-a ajutat sa adorm :D, deci nu ma miram prea tare ca dupa atata timp, sa incepem sa vedem si lumini. Dar Odile avea dreptate, tavanul galeriei era luminat de jos. Am piuit cu totii si am primit raspuns. Cea mai mare suprinza a fost cand l-am vazut pe Radu Pop, cu un zambat larg catre noi. Nu ne asteptam sa vina Radu, dar a fost o bucurie mare sa-l vedem avand in vedere ca ne este coleg in turele de explorare din V5. Era Radu si Vali de la Stei. Si vederea lui Vali mi-a adus zambetul pe buze, avem doi salvatori cu simtul umorului si prieteni cu noi. In 3 minute am devorat conservele si ciocolata care ne-au pus rabdarea la incercare timp de 3 zile, am strans sacii si am iesit din bivuac sa ne imbracam. Deja mi se facea greata de la mancare, era prea mult pentru stomacul meu dupa atata timp. Cand in sfarsit ne-am ridicat in picioare m-am uitata la colegii mei, Odile era vesela, iar Ovi, desi radea, era tras la fata cum nu-l mai vazusem…. ma gandeam ca si eu arat ca moartea in vacanta :D. Ne-am pus lucrurile in banane, ne-am luat neoprene si la drum.

Ii tot intrebam pe colegii nostri veniti de afara, cum e treaba la supratara, dar ne tot grabeau si nu ne-au zis mai nimic, doar ca e drenat sifonul, muncesc motopompele afara si tre’ sa ne grabim. Desi imi era greata si eram putin ametita, parcurgerea pesterii a fost ok, banana era deja ca o prelungire a mainii, nici nu mai simteam ca o duc dupa mine. Totul decurgea foarte repede si nu am avut timp de procesat. Abia dupa ce am trecut sifonul si m-a intampinat Adina de la Stei cu imbratisari si pupici, am simtit pentru prima oara ca suntem ‘victime’ sau ‘colete’, cum ne-a numit Luci Nistor. M-am intalnit cu colegi si prieteni care nu ma asteptam sa-i vad si totul a degenerat intr-o reuniune speo, pana ne-am odihnit putin si am baut niste ceai. Toata lumea ne intindea manacre dar noi deja eram scarbiti de cat am mancat inainte sa plecam din bivuac. Ne-au intrebat cum suntem, ne-au ajutat la banane si la firul de telefon, dar tot nu ne-au spus cum sta treaba la suprafata, pana ce am ajuns la Luci Nistor, care ne-a luat cu el inainte si ne-a zis ca afara e presa, e mare tam-tam si ca suntem asteptatati cu tot ce trebuie afara. Cand am auzit de televiziuni mi s-au taiat picioarele de la genunghi. Desi radeam si glumeam pe seama asta cu Ovi, mi s-a indoit sufletul gandidu-ma la mama si tata. Pentru ca plec aproape in fiecare weekend, nu le zic chiar tot timpul cand ma duc, iar de data uitasem sa le zic ca ma duc in bivuac in pestera, iar faptul ca au aflat de la TV, nici nu pot sa ma gandesc ce efect a avut asupra lor.

Pana la suprafata a fost totul bine, am ajuns repede (la 3 noaptea am iesit afara) – nicioadata nu am fost mai bucuroasa la vederea gunoaielor de la intrare si niciodata nu mi s-au parut mai pline de culoare –  am dat ochii si cu presa, ne-am recuperat ruscasii si hainele, ne-am schimbat, am povestit cu unii si cu altii si pe la 8 ne-am pornit spre Cluj.

Desi nu ne panicasem si nici nu am facut scenarii dramatice, am fost constienti ca puteama vea suprize neplacute si ca ce s-a intamplat a fost cea mai fericita varianta. In timp ce ieseam, Luci mi-a zis sa dau o declaratie de presa la 15 minute dupa iesire, asa ca am fost putin luata prin suprindere si nu am apucat sa le multumesc colegilor si tuturor celor care s-au implicat in actiunea de salvare. O fac acum, transmitandu-le multumirile noastre colegilor de la Salvaspeo si Salvamont Stei, Bihor si Cluj, celor de la ISU Crisana, SMURD si nu in ultimul rand primariei Ponoara, care am inteles ca a participat cu nisipul pentru baraj. Toata admiratia mea pentru coordonarea Corsa – evident, se putea si mai bine, unii crtica, altii reproseaza, dar per total, ce conteaza e ca au fost prompti (nu ii asteptam atat de repede) si au incercat sa fie cat mai discreti cu presa, cu exceptia inconstientilor (ca sa ma exprim frumos) care au dat nume…

O tura plina cu de toate, care mi-a marit experienta de speolog, care m-a invatat multe si care pe viitor, sper sa ma fereasca de asemenea situatii.

Tura in P Moanei

27 Octombrie, 2010 Lasă un comentariu

Weekwndul acesta (30-31 octombrie 2010) organizam o tura de vizita in Pestera Moanei din Muntii Padurea Craiului. Pestera este amplasata pe Valea Misidului, avand o dezvoltare de 1170 metri, conform Catalogului sistematic al pesterilor din Romania. Galeria este activa, insa debitul apei este relativ redus, permitand parcurgerea pesterii fara costum de neopren. Sunt importante hainele de schimb, deoarce exista posibilitatea de a ne uda.

PROGRAM:
Se pleaca sambata dimineata cu trenul, se campeaza si apoi se intra in pestera. Duminica revenim la Cluj. Prognoza meteo e buna: soare si peste 10 grade in timpul zilei, iar noaptea 4 grade. Nu va ploua.

RESPONSABIL DE TURA: Razvan – 0742 00 59 70

Cei interesati sa participe vor lua legatura cu Razvan (telefon sau email).

Prezentare sedinta 26 oct

26 Octombrie, 2010 Lasă un comentariu

Marti, 26 oct, la sedinta va fi o prezentare cu titlul „Speologia – notiuni generale”. Va cuprinde informatii despre echipamentul de baza al unui speolog, despre mediul subteran si conduita in mediul subteran. Prezentarea se adreseaza in primul rand celor care acum fac cunostinta cu pestera si speologia.

Va asteptam!!