Arhiva

Posts Tagged ‘Condrovici’

Avenul Condrovici

16 noiembrie, 2011 Lasă un comentariu

Profilul avenului Condrovici

Weekendul acesta (12-13 noiembrie 2011) am reusit sa facem o tura pe care de jumatate de an am tot amanat-o din lipsa ghizilor: avenul Condrovici. Dupa ce am renuntat la ideea de a merge insotiti de membrii care cunosc pestera, am inceput sa adunam informatii legate de locatie si am pornit in cautarea ei.

Sambata dupamasa am ajuns in zona si am inceput cautarile dupa reperele date de Alin, Puiu si Marius de la Cristal Oradea. Datorita schimbarilor petrecute in zona, n-am reusit sa gasim reperele principale si in consecinta, nici avenul. Am apelat la un localnic (Lup Ioan) intalnit in zona. Se pare ca  i-am trezit amintiri din copilarie acestui om, caci in ciuda varstei de peste 60 de ani, m-a condus intr-o cautare frenetica prin desisuri, cautare ce s-a finalizat dupa o ora cu gasirea avenului.

De la domnul Lup am aflat ca denumirea pesterii vine de la numele de familie al proprietarului terenurilor pe care se gaseste avenul, iar la nivel local, era numita de copii „pestera de la artar”. Evident, in „folclorul” din zona circula povesti despre o prelungire a pesterii pana in albia Crisului, asa cum circula in legatura cu orice astfel de loc inaccesibil.

Fiindca se lasa intunericul, iar amarajul pentru acces ridica unele semne de intrebare, am lasat pentru a doua zi intrarea in pestera. Astfel, duminica la amiaza am facut un amaraj dublu pe baza trunchiurilor celor mai grosi copaci gasiti in amonte de aven si am intrat.  Nu am gasit puncte de fractionare pe lungimea primului put, iar coarda atingea peretii, fara insa a face unghiuri accentuate.

Sala dintre putul 1 si 2 prezinta unele scurgeri cristalizate, iar podeaua e formata din pietre si argila compactata, care intr-o margine incep sa coboare, formand un plan inclinat ce debuseaza in putul numarul doi. Panta accentuata si instabilitatea materialului ce formeaza podeaua, fac acest punct unul periculos. Din sala aceasta se echipeaza o mana curenta pe pitoane vechi, urmata de verticala de 40 de metri. Capul de put are doar un piton pe un perete lateral, iar pe cealalta latura, un spit ruginit pe care nu l-am putut folosi in lipsa unui tarod. Coborarea in putul 2 este impresionanta datorita deschiderii mari in plan si a accesului surplombat. La baza putului 2 se afla un mare grohotis care coboara inca 15-20 de metri pana la baza salii doi, unde am gasit un lac secat cu cateva stalacmite mari. Tot aici, este un punct in care s-a sapat in podea, iar apa scursa dispare intre pietre fara a colmata derocarea facuta. Nu am simtit curent de aer, dar urmele de scurgere a apei sunt evidente.

O particularitate interesanta a pesterii consta in prezenta unor strate de calcar foarte moale, avand culoarea si textura specifice calcarului si consistenta unui chit vartos.

Datorita caderilor de pietre, verticalele pot fi parcurse doar individual, adica este necesar sa parcurgi tot putul 2 si toata mana curenta, pana in zona plata a salii 1, inainte ca un alt membru al echipei sa poata intra pe coarda. Acest lucru reduce mult viteza de deplasare si limiteaza numarul maxim al membrilor unei echipe la 3 sau 4.

Am facut cateva fotografii pe care urmeaza sa le postam aici. Aceasta a fost tura de recunoastere, pregatitoare pentru o tura foto in aceasta locatie.

Acum exista o fisa cu locatia avenului, in care am trecut spre memorare reperele necesare gasirii ei fara un ghid. Fisa o gasiti oricand la mine spre a o consulta.

Reclame
Categorii:TURE Etichete:, , , ,