Arhiva

Posts Tagged ‘aven’

Sistemul Varasoaia – expeditie 2013

18 Decembrie, 2013 1 comentariu

In urma cu cateva zile s-a incheiat tabara subterana de explorare a sistemului Varasoaia. Actiunea a fost organizata de Clubul de Speologie Politehnica, in parteneriat cu colegii de la „SPEOZET”. Au participat Ovidiu Pop, Radu Pop, Mihai Badescu si Constantin Gabor.

Radu Pop

bivuac de explorare – decembrie 2013

Dupa ce mai bine de doua saptamani actiunea a fost amanata datorita temperaturilor mari si implicit a riscului de viitura, la inceputul lunii decembrie echipa a intrat in subteran, avand ca obiective continuarea explorarilor, cartarea si documentarea noilor pasaje descoperite.

Coordonatorul actiunii a fost Ovidiu Pop, iar eforturile echipei au fost directionate spre explorarea zonelor profunde ale pesterii, un afluent mic de pe Raul Iancului. Radu Pop, fotograful expeditiei, a documentat o serie de speleoteme deosebit de interesante, precum helictite de pana la 40 de centimetri lungime. Mihai Badescu si Constantin Gabor, cataratorii echipei, au escaladat si explorat o serie de pasaje expuse, identificand galeriile suspendate si echipand hornurile de acces spre ele, in vederea continurarii explorarilor.

Cantitativ, rezultatele taberei se traduc prin: explorarea a peste 1000 metri de galerii, cartarea unei lungimi de 1600 metri, echiparea unor sectoare expuse cu inca 150 metri de coarda, documentarea mai multor galerii si speleoteme in cateva sute de cadre fotografice.

O scurta inregistrare a raportului de activitate de la sedinta Speopoli din 17 decembrie 2013:

Mai jos va prezentam cateva din reportajele facute in urma expeditiei colegilor nostri.

Anunțuri

Avenul Condrovici

16 Noiembrie, 2011 Lasă un comentariu

Profilul avenului Condrovici

Weekendul acesta (12-13 noiembrie 2011) am reusit sa facem o tura pe care de jumatate de an am tot amanat-o din lipsa ghizilor: avenul Condrovici. Dupa ce am renuntat la ideea de a merge insotiti de membrii care cunosc pestera, am inceput sa adunam informatii legate de locatie si am pornit in cautarea ei.

Sambata dupamasa am ajuns in zona si am inceput cautarile dupa reperele date de Alin, Puiu si Marius de la Cristal Oradea. Datorita schimbarilor petrecute in zona, n-am reusit sa gasim reperele principale si in consecinta, nici avenul. Am apelat la un localnic (Lup Ioan) intalnit in zona. Se pare ca  i-am trezit amintiri din copilarie acestui om, caci in ciuda varstei de peste 60 de ani, m-a condus intr-o cautare frenetica prin desisuri, cautare ce s-a finalizat dupa o ora cu gasirea avenului.

De la domnul Lup am aflat ca denumirea pesterii vine de la numele de familie al proprietarului terenurilor pe care se gaseste avenul, iar la nivel local, era numita de copii „pestera de la artar”. Evident, in „folclorul” din zona circula povesti despre o prelungire a pesterii pana in albia Crisului, asa cum circula in legatura cu orice astfel de loc inaccesibil.

Fiindca se lasa intunericul, iar amarajul pentru acces ridica unele semne de intrebare, am lasat pentru a doua zi intrarea in pestera. Astfel, duminica la amiaza am facut un amaraj dublu pe baza trunchiurilor celor mai grosi copaci gasiti in amonte de aven si am intrat.  Nu am gasit puncte de fractionare pe lungimea primului put, iar coarda atingea peretii, fara insa a face unghiuri accentuate.

Sala dintre putul 1 si 2 prezinta unele scurgeri cristalizate, iar podeaua e formata din pietre si argila compactata, care intr-o margine incep sa coboare, formand un plan inclinat ce debuseaza in putul numarul doi. Panta accentuata si instabilitatea materialului ce formeaza podeaua, fac acest punct unul periculos. Din sala aceasta se echipeaza o mana curenta pe pitoane vechi, urmata de verticala de 40 de metri. Capul de put are doar un piton pe un perete lateral, iar pe cealalta latura, un spit ruginit pe care nu l-am putut folosi in lipsa unui tarod. Coborarea in putul 2 este impresionanta datorita deschiderii mari in plan si a accesului surplombat. La baza putului 2 se afla un mare grohotis care coboara inca 15-20 de metri pana la baza salii doi, unde am gasit un lac secat cu cateva stalacmite mari. Tot aici, este un punct in care s-a sapat in podea, iar apa scursa dispare intre pietre fara a colmata derocarea facuta. Nu am simtit curent de aer, dar urmele de scurgere a apei sunt evidente.

O particularitate interesanta a pesterii consta in prezenta unor strate de calcar foarte moale, avand culoarea si textura specifice calcarului si consistenta unui chit vartos.

Datorita caderilor de pietre, verticalele pot fi parcurse doar individual, adica este necesar sa parcurgi tot putul 2 si toata mana curenta, pana in zona plata a salii 1, inainte ca un alt membru al echipei sa poata intra pe coarda. Acest lucru reduce mult viteza de deplasare si limiteaza numarul maxim al membrilor unei echipe la 3 sau 4.

Am facut cateva fotografii pe care urmeaza sa le postam aici. Aceasta a fost tura de recunoastere, pregatitoare pentru o tura foto in aceasta locatie.

Acum exista o fisa cu locatia avenului, in care am trecut spre memorare reperele necesare gasirii ei fara un ghid. Fisa o gasiti oricand la mine spre a o consulta.

Categorii:TURE Etichete:, , , ,

Tura in Avenul din Onceasa (cu Vaca)

5 Octombrie, 2010 Lasă un comentariu

Sambata, 2 octombrie 2010, am participat la o tura in Av din Onceasa.

Scopul turei a fost pregatirea cavitatii pentru stagiul de TSA pe care monitorii din club urmeaza sa il sustina in cadrul Scolii Romane de Speologie. Ultima tura facuta de membrii clubului in aceasta cavitate a fost in urma cu 18 ani, asa ca accesul in pestera a trebuit reechipat.

Am ajuns in poiana Onceasa in jurul orei 11:00 la amiaza si s-a inceput respituirea avenului. Fundul primului put era acoperit cu gheata, insa in ghetar se formase o galerie ingusta, astfel incat se putea accede la primul taras orizontal. Am constatat ca galeria care debuseaza in al doilea put (inalt de aproximativ 40 de metri) este foarte ingusta si face dificila asigurarea in capul de put. Doar patru din cei sase membrii ai echipei participante au putut trece de acest punct, ceilalti doi, mai solizi, intorcandu-se la suprafata.

S-a continuat echiparea pe galeria ce coboara spre activ. Urmeaza o noua tura de echipare.

In timpul iesirii din pestera, am constatat ca temperatura in ghetar era de aproximativ 0,1 grade celsius, ceea ce determina o topire foarte lenta a ghetii. S-a discutat despre rolul curentului de aer in topirea ghetii si impactul pozitiv pe care l-ar putea avea golirea sifonului din „7 Galeti”.

Participanti: Gigi, Dragos, Alina, Thomas, George si Petre.

Categorii:TURE Etichete:, , , , ,

Vesti din Expeditia feminina „Berger -1000” – 2010

21 Septembrie, 2010 9 comentarii

Dat fiind faptul ca avem acces la internet la locul de cazare, planul este sa va tinem la curent cu mersul expeditiei.

29.09.2010

Avem 2 vesti: 1 buna si una proasta:

Vestea buna este ca: AM AJUNS TOTI LA -1100!!!!!

Vestea proasta e ca suntem prea obositi ca sa mai bem serios in seara asta 😦 . Dar nu va stresati, ne vom stradui 🙂

Ieri la ora 13:36 echipa 1 (Miha, Adina, Cristina, Raluca) a intrat in pestera, iar la o ora dupa, echipa 2 (Teo, Carmen, Stefan, Meki). Coborarea a mers repede si bine, la ora 21:30 echipa noastra fiind deja la semisifon (final, -1100). Cum nu ne-am luat decat pantalonii de neopren, nu am mai intrat, fiindca oricum adancimea era -1100. La urcarea cascadei Uragan (ultima cascada, inainte de final de 43 m), ne-am intalnit cu echipa 2. Cum avenul nu era echipat pana la fund, cu 6 ore inaintea noastra a intrat o echipa la echipat, noi urmand sa dezechipam. Ca sa nu inghetam mai tarziu, am hotarat ca echipa 1 sa culeaga corzile si amarajele nefolosite iar echipa 2 sa dezechipeze restul.

A fost bine, apa a scazut cat am stat noi in pestera, iar la ora 11:30 echipa 1 era afara iar la ora 13:30 si echipa 2.

Mai multe amananunte/poze mai tarziu.

27.09.2010

Azi am fost in Pestera Gournier. A fost numai tura pe fosil fiindca apa era inca mare. Ca de obicei s-au facut si multe poze, inclusiv de domisoare. Cei care n-au participat la partea de foto (Stefan, Meki, camera video a lui Meki) s-au dus cu barca pana la sifon, iar ceilalti (Teo, Stefan si Marcel) s-au dus la galeria cu lilieci, fara lilieci.

Dupa tura de Gournier am mers in Pestera Choranche, care este turistica.

Maine se pare ca incercam sa ajungem la -1000. Vom fi impartiti in doua echipe:

1. Eu(Miha), Cristina, Adina si  Raluca

2. Meki, Teo, Stefan si Carmen

Vor fi doua echipe de francezi care pleaca inaintea noastra. Noi vom pleca pe la ora 12, daca internetul nu minte despre vreme.

Daca totul decurge bine, urmatorul update va fi miercuri.

Maine poate mai selectam si poze noi.

26.09.2010

Aseara ne-am culcat devreme, in ideea ca dimineata asta la 6 plecam spre Berger, sa intram la -1000.

La ora 4.30 a aparut pe usa noastra urmatoarea scrisoare:

Ieri au intrat mai multe echipe, dintre care una trebuia sa continue cu echipatul pana la -1000, una de vizita pana la fund, si inca una pana la -800. Nici una dintre echipe nu a reusit sa ajunga mai departe de vestiar, fiindca apa era foarte mare.  Se pare ca lacul de la -300 a depasit bariera naturala, noi nici macar nu prinsesaram lac in zona aceea. La intoarcerea echipelor, s-a lasat cu salvaspeo, unul dintre ei trebuind decrosat, urcat cu balansier si purtat lonjat de salvator pe meandre.

Noi am mai avea o sansa mica sa intram marti dimineata, dar apele nu par sa scada.

Azi am intrat in Pestera Roche. Pestera e draguta, putin TSA, formatiuni frumoase, semistramtori.

Maine vom intra in Pestera Gournier si ne vom ruga sa scada apele 🙂

25.09.2010

Ploua…

24.09.2010

Ieri dimineata pe la 8.30 am pornit spre Berger. Urma sa intram cu echipa de echipat de la -300 la -600. Din 3 francezi insotitori unu a cedat de la intrare, el a zis masea stricata, noi presupunem mahmureala :). Ceilalti 2 unul care a echipat si unul in varsta care era si mahmur, a cam avut probleme. Noroc ca a putut dormi in punctul cald din sala 13. Dupa cum ne asteptam a mers cam incetut coborarea fiindca am fost 11. Primul a intrat pe la 10.30, eu care eram ultima la 11.05.

La 13.40 eram toti la -265.

La 15.35 eram in sala 13 (-445) Aici o mica problema, francezul care a echipat a luat banana gresita deci am stat pe loc pana la 16.55.

La 18.30 eram toti la vestiar, adica -640.

Acolo ne-am intalnit cu echipa de echipat pana la -800.

Meki si Alin au iesit primii fara pauza la punctul cald. Restul ne-am impartit in 3 echipe. Adina, Cristina si Raluca au pornit primele dupa pauza de masa. La 15 minute au pornit cei 2 francezi iar eu, Carmen, Teo si Stefan am plecat de acolo la 20.35. La al 2-lea put mare deja a trebuit asteptat sa urce francezii.

Meki si Alin au iesit la 23.35. Restul am fost toti afara la 00.55. La ora 2.07 am fost la masina.

Avenul e fantastic, impresionant. Puturi mari, largi. Salile de jos, enorme cu niste formatiuni extraordinare. Merita vazut.

Această prezentare necesită JavaScript.

Azi zi de relaxare. Problema este ca echipa 2 de francezi (pompieri) care a intrat ieri trebuia sa echipeze pana la -1000 dar au cedat pe la vestiar, deci e neechipat pana jos. Sunt sanse mari ca noi sa intram maine sau poimaine cu echipa de echipat pana in fund. Sa vedem cum va fi si vremea, ca acum ploua. Planul nostru e sa ne impartim in 2 echipe fiindca pierdem mult timp asteptand, daca suntem 9 oameni + francezi.

Pe parcursul zilei o sa revenim cu poze din zilele anterioare.

22.09.2010

Aici nu se bea alcool… :(. Teo a cedat, eu scriu update-ul si cedez, Carmen probabil pe maine dimineata, Alin are un nou tatuaj, iar restul fetelor s-au incuiat in baie. De Stefan si Meki nu stim nimic, au disparut aseara cand au aflat.

Stati linititi, era o gluma, ca sa va simtiti mai bine ca nu sunteti cu noi 🙂

Azi, dupa o trezire tipica SP pe la 9.30-10, au urmat multe ore de flexare si culmea nu noi am fost motivul. Habar nu aveam ca o masa a francezilor poate dura ore…

Dupa ce in sfarsit s-a terminat pranzul am pornit spre Pestera lui Venus. Pestera micuta dar extraordinar de frumoasa. In concluzie tot tura de flexare. Am intrat pe la 15.30, am parcurs relaxat ca sa putem admira si o echipa am iesit la 18.30 iar cealalta la 19.30. Carmen,Adina si Cristina au ramas la tura foto, deci sa va asteptati la proiectie misto dupa expeditie.

Maine dimineata incepe partea mai serioasa, intram in Berger pana la -600, probabil la echipat.

Revenim maine seara cu episodul 3.

21.09.2010

Am reusit sa ajungem la Vercors.

Am plecat luni dimineata la 6 in echipa:

Speopoli: Miha, Teo, Carmen, Stefan

Cristal: Cristina, Raluca, Alin si Carmen, daca ne supara

Speodava: Adina, Meki

Dupa un mic tetris in masina, am reusit sa ajungem cu toate bagajele azi pe la 12 in Grenoble.

De maine speram sa avem si activitate speologica deci rapoarte mai complete+poze.

Miha & co.

Rapoarte de ture facute prin Bucegi

14 Septembrie, 2010 1 comentariu

In perioada 28.08-12.09.2010 am facut mai multe ture in pesteri din Bucegi. In continuare cateva rapoarte:

Avenul de Sub Coltii Tapului – 28.08.2010

Avenul de sub Coltii Tapului se afla la altitudinea 1960 si are -120 m adancime. In 28.08 am pornit cu Bubulu, Matei, Luca, Charli si Andreea spre Pestera de unde am urcat pana la aven. Dupa cam 2 ore de urcat am ajuns la intrare, unde am inceput sa facem planul de intrare. Stiam de anul trecut ca cel putin intrarea nu e foarte bine echipata si singurul spit de acolo e infundat, asa ca ne-am dus pregatiti cu trusa de spituri, gujoane si multe spituri. Am inceput sa batem spituri pe intrare, sperand ca spiturile din pestera nu sunt asa distruse. Cand am ajuns inauntru, spre dezamagirea celor care stateau afara sa astepte, am reusit sa folosesc un singur spit din ce era batut anterior, restul traseului trebuind sa fie reechipat. Am fost norocosi si coarda de 50 care am pus-o pe primul put s-a terminat exact in capul putului mare, deci nu a fost cazul sa facem treceri de nod. Am mers pana jos eu, Bubulu si Luca, iar Matei si Charli au coborat numai pana la buza putului mare. Avenul e foarte frumos, cu puturi largi, din nefericire sunt multe pietre care pica si oricat am curata, tot mai raman pietre pe parcurs.

Avenul lui Andrei – 4.09.2010

Dupa tura in Avenul de sub Coltii Tapului, Andrei care crezuse ca l-a localizat, uitandu-se la poze, mi-a trimis coordonatele la ce credea el ca este avenul si ne-am dat seama ca el de fapt gasise altceva. Asa ca weekendul urmator cu GPS-ul in mana, in echipa: eu, Bubulu, Luca, Charli, +Sasha, Nicoleta si altii (care nu au intrat), ne-am pornit spre Avenul lui Andrei. Avenul, nemarcat, nou nout, incepe impresionant cu un put mare larg, care te face sa speri. Problema este ca nu exista nici un amaraj natural langa intrare, iar stanca e destul de friabila, asa ca am inceput sa batem in lapiezurile de deasupra. Dat fiind faptul ca era frig si lumea nu mai avea rabdare, Luca a coborat, fara sa mai astepte sa punem fractionari. Apoi daca era cazul noi urmand sa echipam pe urma. Cand am ajuns jos, mare dezamagire, jos multa zapada, aer inchis, curent deloc, avenul gata. In total are cam -25m. Jos sunt multe oase, de capra, caine, cal. Precum si un bloc urias de zapada.

Avenul de Sub Coltii Tapului – 28.08.2010

Dupa ce in prima tura de Avenul de sub Coltii Tapului, nu a reusit toata lumea sa ajunga jos, am zis ca mai facem o tura. Oricum mai trebuiau batute 2 spituri, ca sa fie totul echipat bine. Am pornit din Busteni echipa: eu, Bubulu, Luca, Charli si Robert, urmand ca in Pestera sa ne vedem cu Andrei si Smaranda. Ca de obicei echipa noastra a pornit mai tarziu decat a zis, deci ne-am vazut cu Andrei si Smaranda la stana de sub aven. Am ajuns la aven, Andrei si-a dat seama ca daca vrea sa ajunga la 8.30 in Bucuresti nu are nici o sansa sa intre in aven. A mai batut Luca un spit la intrare si Bubulu a inceput sa echipeze, noua lui pasiune :). Echipatul lui Bubulu a mers foarte bine, considerand ca a fost prima data cand echipeaza, eu modificandu-i numai 2 bucle la fractionari.  Spre deosebire de data trecuta cand avenul era uscat, de data aceasta ploua pe puturi foarte tare, mai ales in ultima fractionare. Vizita s-a terminat cu o sesiune de sapat in capat. Cel putin eu si Luca ne dorim foarte tare sa mergem sa continuam cu sapatul, fiindca ni se pare ca viitorul suna bine dupa :), adica avem sanse sa iesim intr-o zi in Pestera Ialomitei la o bere cu calugarii :). Probabil ca urmatorul sezon speo in zona va fi anul viitor, prin mai cand se va topi zapada.

Miha

Raport de tura – Avenul din Sesuri

14 Septembrie, 2010 Lasă un comentariu

Cu gandul de a face un ultim antrenament inainte de expeditia din Berger, am pornit vineri seara din Cluj spre zona Scarisoara:  Teo, Stefan, Petre si Carmen. Initial se anuntasera mai multi participanti de la club, dar din diverse motive nu ne-au mai onorat cu prezenta. Am ajuns in sat langa Scarisoara pe la 9:30 -10 seara si am decis sa punem cortul in singurul camping din zona. Birtul nu era deschis si eram destul de obositi, asa ca ne-am culcat devreme:) . A doua zi dimineata trebuiau sa vina Cristina, Alin, Adina si Raluca din Stei de la congres. Cu greu au facut rost de masina si au ajuns pana la urma la noi pe la 11:30, mai putin Adina…care a ramas la Stei. Ne-am decis sa ne impartim in 2 echipe: eu, Teo, Stefan si Petre am plecat inainte sa echipam, iar restul urmau sa intre la vreo 2 ore dupa noi.  Zis si facut, la ora 12 am intrat in aven, iar dupa putul de 30m zis „prapastia” ne-au ajuns si Raluca si Cristina, care din pacate au trebuit sa se intoarca deoarece baietii le asteptau afara, dornici sa ajunga la seara sociala de la congres :D. Se pare ca au avut si ceva probleme cu masina pe drum, ajungand doar in 4 ore la Stei.

Noi am continuat sa inaintam in aven, descoperind ca partea cea mai frumoasa a lui e de la -123m incolo. Corzile ne-au ajuns la limita, trebuind sa cataram la liber o saritoare si sa recuperam coarda ca sa reusim sa coboram pana in capat.  Dar a meritat din plin efortul, ultima parte pana la sifon merita vazuta;) Din pacate nu avem poze din subteran, eu mi-am uitat aparatul foto acasa, iar George nu a mai venit…

Am iesit din pestera pe la 2:30 noaptea, tura durand in total 14 ore si jumatate. Ajunsi la corturi, am hotarat ca nu mai avea niciun sens sa ne pornim spre Stei la congres, asa ca am mancat ceva si ne-am pus la somn. A doua zi a fost o vreme superba,  am lenevit un pic prin poiana la soare, dupa care ne-am pornit in jos spre Garda, cu gandul de a gasi un loc bun langa rau de spalat echipament. Am spalat si echipamentul si pe la 7 seara eram deja in Cluj.

In concluzie, a fost o tura un pic obositoare, dar foarte faina 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Categorii:TURE Etichete:, , , ,

Penultimele vesti in ceea ce priveste activitatile clubului

10 August, 2010 1 comentariu

Pentru a ramane la curent cu ultimele vesti in ceea ce priveste activitatile clubului – iata ultimele noutati:

  1. In tabara de la Varasoaia s-a intrat in V5 – Ovi, Mita si Radu Pop – au explorat 1km de galerie noua si au cartat aprox 500m – felicitari si aprecieri celor 3 muschetari care au stat o saptamana in subteran urmandu-si pasiunea si obiectivele explorative in remarcabilul aven V5. La suprafata s-a sapat in speranta gasirii viitoarei pesteri “groapa cu bancute” (intr-o dolina aproape de pestera Padis (gasita de Radu Pop) cam 7 m in 3 zile – inca este curent puternic si merita sapat in continuare si eventual armat si malul drept ca sa nu se surpe. Iosca mai zicea ca ar merita acoperita groapa ca sa nu se colmateze cu zapada la iarna. Nu in ultimul rand s-au facut ture de vizita in V11 si Valea Rea si o echipa de unguri au mai explorat in R2 in primele zile de tabara.
  2. In tabara clubului se fac ture zilnice in aceasta saptamana: sambata s-a intrat in Rece(Carmen – sefa de tura), iar George a intrat cu inca 5 sibieni (Paul, Dana, Irina, Alin, Marius) in Pepii si in Alunul mic. Duminica s-a cautat pestera TH si Diaclaza – fara succes din pacate; apoi ne-am distrat montand ditamai cortul in caz de ploaie si sa nu uitam s-a decis ce se gateste joi :). Luni am mers sa cautam Pestera Poarta Alunului pe care de aceasta data am gasit-o cu usurinta, dupa care am cautat Pestera cu Oase cu mai putin succes in sensul in care nu am gasit-o si apoi am intrat in pestrea Fara Malahit/Bibescu pe care am mai explorat-o putin (gasind noi locuri de sapat unde sufla curent) si am urmarit galeria care speram ca merge spre activ caci se aude destul de puternic dar mai trebuie sapat si largita putin galeria. Mai departe ramane ca George si Carmen sa povesteasca peripetiile si obiectivele atinse in tabara cu mai mult talent si fler.

Detalii tabara de vara

5 August, 2010 Lasă un comentariu

Locatia taberei este Ic Ponor, si vom campa pe un mic platou de pe valea Somesului Cald. Avem acordul celor de la parc pentru a campa acolo.

Lista participantilor a ajuns deja la 39 de persoane, insa nu toti vom fi simultan acolo, cei mai multi se vor concentra in weekenduri, existand si zile in care vom fi foarte putini (4 persoane). Numarul mediu de participanti va fi de 10-15 oameni.

Echipamentul:
– clubul va asigura echipamentul comun pentru tabara: corzi, amaraje etc.
– echipament individual (imbracaminte, incaltaminte, lumina) ar trebui sa-l aiba fiecare si am sa-l descriu mai jos. De asemenea tot echipament individual e considerat si: casca, ham, coborator si blocatoare, pe care vom incerca sa le asiguram prin imprumut de la ceilalti participanti.
– lumina: e important sa aibe fiecare minim o frontala si baterii potrivite. Daca nu aveti frontale, se gasesc tot in piata, ceva chilipiruri cu ~16 leduri f stralucitoare si magazie pentru 3 baterii R6 (AA), la un pret de ~18 ron.
– pentru protectia mainilor e folositor sa aveti cate o pereche de manusi cauciucate de gradinarit (~10 ron). Va vor proteja atat de frig cat si de argila si efectul de uscare a pielii pe care argila il provoaca.
– pentru turele de suprafata: pantaloni scurti, tricou sau camasa, palarie/sapca/batic, bocanci sau ghete si o pelerina sau haina care sa reziste la ploaie. De asemenea un rucsacel in care sa inte putina mancare si apa sau un tricou de schimb, ar fi folositor. Pentru soare e bine sa aveti crema de protectie pentru a evita arsurile.
– pentru tura de Cheile Somesului cald si Cetatile Radesei: ceva sandale care pot fi bagate prin apa sau cizmele de cauciuc, ideal: botosei si pantaloni de neopren.
– imbracamintea pe care ar fi bine sa o aveti: pentru pestera haine de corp din polar sau lana (materiale ne hidrofile, care tin de cald si cand se umezesc) si ceva haine mai rele deasupra, menite sa va apere de argila si agatare; incaltari ideale ar fi cizme de cauciuc cat mai inalte (se gasesc prin piata la 20 ron perechea), dar puteti veni si in bocanci de munte, daca nu va e mila de ei.

Activitati pentru incepatori:
– turele de vizitare in pesteri usoare (Alunul Mic, Poarta Alunului, T.H., Diaclaza, Pepii, Humpleu pana la primul put, poate Cerbului)
– turele foto in pesteri usoare
– tura de suprafata la Cetatile Ponorului si prin Lumea Pierduta
– tura de suprafata in Cheile Somesului Cald si Cetatile Radesei
– de asemenea puteti participa si la turele de sapat, in care se incearca depasirea unor obstacole in cavitati nou descoperite, sau vizitele in pesteri care presupun parcurgeri de verticale.

Cazare
– cazarea va fi la cort, deci ar fi nevoie sa veniti cu: cort, izolir, sac de dormit.

Transport:
Transportul se va face cu masini individuale, deci va rog daca aveti un loc liber in masina anuntati pentru a-i ajuta pe cei care inca nu au transportul asigurat, iar daca nu aveti masina, anuntati pentru a va cauta un loc in masini. Principial, costurile de transport se impart in mod egal intre toti oamenii care vin cu o masina.

Hrana:
– tabara va fi cu autogospodarire, adica fiecare isi va aduce mancare pentru sine. Incercam sa aducem un ceaun pentru a gati mancare calda, dar priviti acest lucru ca un bonus, nu ca pe o sursa sigura de asigurare a hranei.

Taxe:
Nu exista nici o taxa de participare la tabara, doar cheltuiala fiecaruia cu transportul si mancarea.