Pesteri

Sistematizarea pesterilor de lucru – pe bazine hidro

3410 – Valea Somesului Cald

3410/1 Ponorul de la Radeasa
3410/2 Pestera Diaclazei de la Radeasa
3410/3 Izbucul de la Radeasa
3410/4 Cetatea Radesei
3410/5 Pestera de la Cascada Paraului Ars
3410/6 Ponorul din Cuciulata
3410/10 Tunelul Mic
3410/12 Pestera Labirint de la Tunelul Mic
3410/15 Pestera cu Apa din Chei
3410/16 Pestera Moloh (Pestera Uscata)
3410/22 Pestera Honu (Pestera de la Capita)
3410/23 Pestera Cuptorul
3410/29 Avenul din Cuciulata
3410/33 Ponorul Mare din Paraul Vacii (posibil = Fisura Neagra)
3410/51 Pestera din Perete
3410/52 Pestera din Piatra Coltului
3410/53 Pestera Pepii
3410/54 Pestera din Sura Mica
3410/57 Pestera Coltului
3410/58 Ponorul din Marginea Cheilor  (apare si ca Pestera din Marginea Cheilor)
3410/59 Pestera de Marmura
3410/60 Pestera cu Lingurite
3410/61 Izbucul 1 din V. Ascunsa
3410/63 Groapa cu Tantari
3410/64 Pestera cu Ceata
3410/65 Pestera Menajerie

3411 – Valea Alunului Mare

3411/1 Pestera Horn din Valea Seaca
3411/2 Avenul din Harditelu
3411/3 Avenul din Alunul Mare
3411/4 Pestera I din Alunul Mare
3411/05 Izbucul din Alunul Mare
3411/06 Avenul Cosminului
3411/7 Pestera Gaurita
3411/8 Pestera cu Bolovani
3411/?? Pestera Cerbului
3411/?? Pestera Zalia

3412 – Onceasa

3412/1 Ponorul de Sub Piatra Talharului
3412/2 Ponorul de la Stana Onceasa
3412/3 Pestera de la Poiana Onceasa
3412/4 Pestera cu Hornuri
3412/5 Pestera Ascunsa
3412/6 Avenul-Ponor de la marginea Poienii Onceasa
3412/7 Pestera Suspendata
3412/8 Pestera cu Pod

3413 – Valea Alunului Mic

3413/1 Pestera de la Alun
3413/2 Pestera 1 din Culmea Runcului
3413/03 Pestera cu Oase
3413/04 Pestera Prea Scurta
3413/05 Pestera de Sub Stanca
3413/06 Pestera Sperantei
3413/07 Avenul de deasupra Alunului ???
3413/08 (apare si cu 3413/07) Pestera Poarta Alunului
3413/9 Pestera Buldozer (Pestera inselatoare)
3413/10 Pestera Saranciob

3414 – Valea Ponorului

3414/1 Pestera Zmeilor
3414/2 Ponorul din Valea Ponorului
3414/3 Abriul din Valea Ponorului
3414/4 Izbucul din Valea Ponorului
3414/05 Pestera din Piatra Ponorului (Piatra Altarului)
3414/5 (?) Ponorul cu Meandre
3414/6 Pestera nr 10 din Valea Ponorului
3414/6 Pestera Diaclazei
3414/7 Pestera Mica
3414/08 Pestera nr 8 din V. Ponor (incertitudine: apare si ca „Pestera nr 7 din V. Ponorului”)
3414/8 Pestera cu Canion
3414/9 Pestera cu Lac
3414/10 Pestera de Deasupra Fisurii
3414/10 Pestera cu Doua Intrari
3414/11 Pestera Fosil – Izbuc
3414/11 Avenul cu Meandre
3414/12 Ponorul Mic
3414/12 Ponorul 2 din Valea Ponorului
3414/13 Pestera cu Put
3414/14 Pestera Mica cu Meandre
3414/15 Pestera Svaiter (Pestera nr 6 din V Ponorului – posibil alta pestera)
3414/16 Pestera nr 16 din V. Ponor (denumita si Pestera „Y”)
3414/17 Pestera nr 8 din Valea Ponorului (denumita si Pestera Argiloasa)
3414/18 Pestera nr 7 din V. Ponor (Pestera de sub Fisura)
3414/19 Pestera cu Horn
3414/19 Pestera nr 10 din Valea Ponorului (denumita si Pestera Limax)
3414/20 Pestera din Stanga Fisurii
3414/23 Pestera din Cheie (denumita si Pestera de la Cheie)
3414/24 Pestera Aven de Deasupra Cheii
3414/26 Pestera Joasa
3414/29 Pesteraa nr. 29 din V. Ponorului (denumita si MAGAOAIA)
3414/30 Pestera lui Valer
3414/31 Arcada din V. Ponorului
3414/32 Pestera Vizuina
3414/33 Avenul Mascat (Avenul din Piatra Altarului)
3414/34 Pestera Diaclaza
3414/35 Pestera Rece (denumita si Pestera Mare din Valea Ponorului)
3414/36 Pestera Vartopas
3414/42 Izbucul nr. 2 din V. Ponorului
3414/43 Ponorul Tantarilor
3414/44 Pestera lui Teo

3415 – Platoul dintre Valea Firei si Valea Ponorului

3415/1 Pestera cu „Ghetar” din Valea Seaca
3415/2 Pestera Mica de la „Ghetar”
3415/3 Ghetarul Vartop
3415/4 Avenul din Poiana
3415/05 Avenul din Poienita
3415/6 Pestera Ancutei
3415/08 Pestera nr 2 din Groapa
3415/9 Pestera de langa Groapa
3415/10 Pestera Ascunsa
3415/11 Pestera Suspendata
3415/12 Avenul nr 2 din Poiana (apare si ca Avenul nr 2 din Poienita )
3415/13 Avenul nr 1 din Chicera
3415/16 Avenul din Coltul Plantatiei
3415/17 Pestera Bacitei

3416 – Valea Firii

3416/4 Abri
3416/15 Peştera Mare din Valea Firei (Sistemul Humpleu)
3416/16 Pestera din Cariera
3416/17 Pestera Grama (Corobaia Mare)

3440 – Bazinul Padis

3440/21 Sistemul Varasoaia – (V5 – V24)
Frigiderul lui Gigi
34??/xx Suflaul Boghii

3432 – Vailea Luncsoara

3432/xx Pestera Luncsoarele

3721 – Valea Iadei si zona Ponoare

3721/7 Pestera Cociului

3722 – Valea Boiului

3722/7 Pestera Sancuta

1020 – Bazinul Telcisorului

1020/1 Jgheabul lui Zalion

2066 – Bazinul Streiului amonte de Baru, versantul stâng

2066/13 Pestera din Valea Clengii.

 

de sistematizat restul zonelor in care s-a lucrat.

alte…

SUNCUIUS:

p Batranului
p Stanul Ciutii
p De la Izvor
p Moanei
p Vartopas

––––––––––––––––––

Peştera cu Apă de la Bulz
dezvoltare actuală 1.604 m
denivelare +88 m
Explorările au început în vara anului 1987 cu escalada lui Ovidiu Pop, Adi Munteanu, Radu Ghitulescu si Cosmin Podut care au escaladat un horn în Sala Albastră şi au descoperit peste 500 m de galerii. Explorările au fost continuate în iarnă de Oli Pătraş, Adi Muntean, Liviu Mălan şi Florin Babţan, care încep escalada cascadei de 24 m. De revelion explorările continuă cu echipa Ovidiu Pop, Radu Ghiţulescu,Florin Babţan, Oli Pătraş şi Engel Ionci. In 10 ianuarie echipa Adi Muntean, Oli Pătraş, Florin Babţan depăşeşte verticala de 24. Explorările continuă şi echipelor de până acum li se adaugă Ciprian Melnic şi Dorina Paşcalău. Cartarea completă a cavităţii este realizată de Ovidiu Pop, Adi Munteanu, Radu Ghiţulescu, Cosmin Poduţ, Ioana Barbu, Gelu Bârdea, Gigi Frăţilă, Cristian Moldovan, Radu Petruţ, Romulus Pop şi Călin Vodă.

Jgeabul lui Zalion
dezvoltare nou descoperită: aprox. 2.000 m.
Descoperirea a fost făcută de echipa Oli Pătraş, Sorin Todeasă, Daniel Cârlugea şi Liviu Mălan în 21 – 24 decembrie 1985, în urma unei derocări în terminusul peşterii, declarat impenetrabil de către CSER Bucureşti în 1980. Cu această ocazie s-a făcut primul bivuac subteran în Zalion, considerată cea mai grea peşteră a României. Explorările au fost continuate de Oli Pătraş, Liviu Mălan, Florin Babţan care explorează în continuare în 1986 şi 1988 depăşind, succesiv, alte două terminusuri. Cartarea este făcută de echipele CSER Bucureşti, Emilian Cristea Alba Iulia şi Polaris Blaj.

Peştera Fisura Neagră
dezvoltare 1371 m
denivelare -117 m
Peştera a fost descoperită în octombrie 1988, continuarea fiind posibilă după decolmatarea unei strâmtori. Principalii protagonişti ai explorărilor au fost Gigi Frăţilă şi Călin Baciu. Cartarea a fost realizată de Gigi Frăţilă, Călin Baciu, Dragoş Croitoru, Ciprian Cornea, Ştefan Oiţă şi Călin Vodă.

Peştera Poarta Alunului
dezvoltare de 1.114 m
denivelare de 39 (-35, +4) m
Peştera a fost descoperită in 1986 de Ovidiu Guja, care nu divulgă localizarea ei şi apoi redescoperită de Lucian Cioica. În anul 1987 echipele de explorare şi cartare formate din Lucian Cioica, Sorin Todeasă, Nora şi Sorin Arba, Costel Dobre, Nicoleta Beganu, Horia Bugeac, Dragoş Croitoru, Nicu Dăian, Dan Eugen, Mişu Gligan, Oli Pătraş, Ovidiu Guja, Călin Zăgănescu şi Adi Zirbo aduc peştera la dezvoltarea actuală. Dată fiind locaţia peşterii s-au făcut numeroase încercări de găsire a unei continuări dar toate au eşuat până în prezent.

Peştera Izbucul Alunului Mare
dezvoltare 2.085 m, denivelare 35,5 (-17,5, +18) m
Peştera a fost descoperită de Oli Pătraş, Costel Dobre şi Gil Grecu în timpul Speosportului din 1986. De fapt, peştera figura în Cadastrul Peşterilor din România, cu o dezvoltare de 10 m şi fusese găsită de Liviu Vălenaş. Cei trei explorează circa 1.000 de metri, până la un semisifon. Peştera este explorată apoi de mai multe echipe formate din: Oli Pătraş, Sorin Todeasă, Florin Babţan, Mişu Gligan, Costel Dobre, Sorin şi Nora Arba, Adi Zirbo.
În vara lui 1987 echipa formată din Oli Pătraş, Liviu Mălan, Mişu Gligan, Florin Babţan, Mircea Morărescu, Vali Văsîi, Florin Moza, Claudia Ocean, Mariana Pogăcean depăşesc Sifonul dalmaţienilor (lung de 64 de metri) şi explorează zona amonte. Oli Pătaş şi Liviu Mălan descoperă continuarea şi peştera ajunge la circa 1.600 m dezvoltare. Cartarea din 1987 este făcută de Sorin Arba, Florin Babţan, Sorin Todeasă, Mihai Gligan, Nora Arba şi Adi Zirbo.
În perioada 1999 – 2001, o echipă franceză de la PSV Grenoble condusă de Thierry Guerin şi Alain Maurice , membru al Speo Poli, explorează, un sistem de galerii noi amonte de Sifonul Dalmaţienilor. Explorările sunt continuate de Luci Cioica, Oli Pătraş, Teodora Mărcuţ, Gigi Frăţilă, Mihaela Mănişor şi alţii. Cartarea porţiunii nou descoperite se face în 2001 de către echipa Gigi Frăţilă, Mihaela Mănişor, Dan Imre ajutaţi de Felix Papiu de la Clubul Omega Cluj.

Peştera Vârtopaş
dezvoltare 1.054 m
denivelare 82 (-80, +2) m
Peştera a fost descoperită de Dragoş Croitoru şi Daniel Cârlugea în 10 septembrie 1985 care, din lipsă de coardă, explorează doar zona intrării. În săptămâna următoare, o echipă condusă de Ovidiu Pop explorează cam 100 m dezvoltare şi – 60 denivelare. Explorările sunt continuate de echipa Ovidiu Pop, Adi Munteanu, Radu Ghiţulescu, Ioana barbu, Cosmin Poduţ. Cartarea e realizată de Ovidiu Pop şi Adi Munteanu

Peştera Rece
dezvoltare 3.912 m
denivelare -51 m
extensie: 1106 m
A fost descoperită de Lucian Cioica şi Oli Pătraş de la speopoli în 14 octombrie 1984. Explorările sunt continuate de Luci Cioica, Sorin şi Nora Arba, Ovidiu Călugăr, Florin Rogojan. În 30 aprilie 1985 Mişu Gligan, Dan Homorodean şi Dan Daniluc descoperă continuarea şi explorează Galeria de legătură, Sala cu Prăbuşiri, Galeria Triunghiulară, Galeria Coralilor şi Sala Râului şi, câteva zile mai târziu, împreună cu Sorin Arba, Galeria Nisipurilor şi sistemul superior de galerii. În 16 şi 28 iulie Şerban Sârbu, însoţit în a doua explorare de un scufundător englez, trece sifonul aval şi parcurge peste 900 m de galerii. În toamna anului 1986, echipa Cristian Lascu, Dragoş Petrescu (Focul Viu Bucureşti) şi Mişu Gligan trec sifonul aval din Sala Râului, explorează şi cartează circa 1.600 m de galerii post-sifon. Cu această ocazie Cristi Lascu descoperă Galeria Urşilor, care conţine un tezaur paleontologic de mare importanţă ştiinţifică. Cartările au fost realizate de Sorin Arba, Nora arba, Ovidiu Călugăr, Andrei Syanto, Sorin Todeasa, Lucian Cioica, Sorin Deac, Costel Dobre, Carmen Simion, Adrian Zirbo, Eugen Dreve, iar cele post-sifon de Şerban Sârbu, Mişu Gligan, Dragoş Petrescu, Cristian Lascu.
Este o cavitate protejata, clasa de protectie B cu sectorul postsifon de clasa A, aflandu-se in custodia Clubului de Speologie Politehnica. Din punct de vedere morfologic pestera poate fi impartita in 3 sectoare. Primul e reprezentat de galeria de acces cu aspect de aven, puturi, saritori separate de meandre stramte. Urmatorul sector e format dintr-o mare galerie cu aspect de diaclaza si cu portiuni de tub de presiune. Sectorul reprezentat de diaclaza este meandrat si bogat concretionat. Sectorul numarul 3 e reprezentat de o galerie activa, raul fiind cel ce se pierde de la suprafata prin Ponorul Mare de pe Valea Ponorului. Acesta apare la zi prin Izbucul Alunului Mic. Galeria activa prezinta si cateva sectoare de galerie fosila. Portiunea postsifon adaposteste cel mai interesant depozit de oase de Ursus Speleus din Romania, oasele prezentandu-se in pozitie aranjata, resturi materiale ale practicilor ritualice ale omului de caverna.

Peştera Diaclază
dezvoltare 1.017 m
denivelare 60 (-57, +3) m
A fost descoperită de Dan Daniluc, Sorin Arba şi Nora Molnar în iulie 1984. După decolmatarea zonei de intrare, cei trei au explorat circa 150 m. În 2 ianuarie 1986, echipa formată din Dragoş Croitoru, Oli Pătraş şi Mişu Gligan găseşte continuarea ca urmare a insistenţei lui Dragoş de a lărgi o strâmtoare. Se explorează două puţuri de -4 şi -8 m şi se pătrunde în galeria principală a peşterii. Explorarea în continuare şi cartarea este făcută de Oli Pătraş, Sorin Todeasă, Costel Dobre, Sorin Deac şi alţii. În peşteră s-au mai făcut descoperiri de câteva sute de metri în zona finală dar nu s-au cartat.

Peştera Corobaia Mare (Peştera Grama)
dezvoltare 940 m
denivelare – 16 m
A fost descoperită de Oli Pătraş în iunie 1984. Pentru intrarea în „Peştera din dolina cu lemne multe” echipa Oli Pătraş, Sorin Arba, Nora Molnar, Doru şi Dragoş Croitoru, Coşa Marcela au muncit serios la dezobstrucţie şi apoi au explorat peştera. Cartarea, finalizată în 1986 a fost realizată de Mişu Gligan, Florin Babţan, Sorin Arba, Liviu Mălan şi Mircea Morărescu. Explorarea a fost reluată în 1997, în zona amonte a activului şi s-au mai descoperit câteva sute de metri de galerii.

Peştera Piatra Altarului
dezvoltare: 3.146 m
denivelare: 86 (+53, -33) m
extensie: 900 m
A fost descoperită la 30 aprilie 1984 de către Daniel Cârlugea şi Doru Croitoru de la Clubul se Speologie Politehnica. Explorarea peşterii este continuată de Oli Pătraş şi Marcela Coşa, care reuşesc primii să treacă de strâmtoarea severă de la intrarea în Sala Mare, apoi de echipe succesive care descoperă şi explorează sistemul de galerii al peşterii. În iunie Mişu şi Nicu Gligan, Silvia Neamţu, Dan Daniluc, Florin Rogojan şi Laci Gall explorează galeriile laterale şi Sălile Altarului; în octombrie Luci Cioica, Oli Pătraş, Nora Molnar şi Sorin Arba explorează Galeria Infernului şi Tunelul Timpului; la începutul lui noiembrie Sorin Todeasă, Ovidiu Pop, Florin Rogojan, Dorina Paşcalău şi Vilmoş …. descoperă Galeria Paradisului iar o săptămână mai târziu Mişu şi Nicu Gligan, Silvia şi Sandu Neamţu descoperă Sala Palatului şi trecerea spre Tunelul Timpului. În anul următor, în tabăra de 1 Mai, Dan Homorodean şi Mişu Gligan fac escalada, explorează şi cartează etajul 3 al Pietrei Altarului. Explorările hornurilor şi a galeriilor suspendate se datorează lui Oli Pătraş, Luci Cioica, Mişu Gligan, Dan Homorodean, Sorin Todeasă, Călin Vodă şi Gigi Frăţilă. Cartarea a fost realizată, în principal de Sorin şi Nora Arba, Mişu Gligan, Oli Pătraş, Sorin Călugăru, Luci Cioica, Ovidiu Călugăr şi Dan Homorodean. Impreuna cu Pestera Rece, Diaclaza, Ponorul Marte, Ponorul Mic, Pestera cu Oase si Izbucul Alunului Mic alcatuieste Sistemul Hidrocarstic Ponor.

–––––––––––––––––––

Pestera Poarta Alunului

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m (d+ = m, d- = m)
Extensie = m
cod cadastral S.P.3415/ .
Pestera face parte din Sistemul hidrocarstic Ponor. E localizata in versantul sting al Vaii Alunului Mic, la o altitudine relativa de 80m. A fost descoperita in anul 1985 de catre Ovidiu Guja (Speo Poli). Se prezinta sub forma unei galerii fosile, puternic meandrate si care se termina prin colmatarea la diferite pozitii a nivelelor de meandru. Pestera prezinta curent de aer in zona intrarii ceea ce ne da sperante in privinta unor viitoare explorari. Parcurgerea nu necesita echipamente de TSA, dar e destul de complicata datorita meandrarii atit in plan vertical cat si in plan orizontal, ce poate duce la rataciri.
inapoi
Pestera Diaclaza

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m (d+ = m, d- = m)
Extensie = m
cod cadastral S.P.3415/ .
Pestera Diaclaza e localizata in versantul drept al Vaii Ponorului, la o altitudine relativa de 90m. A fost descoperita in anul 198? de catre ??? (Speo Poli). Este pestera protejata, aflata in custodia Clubului Politehnica. Din punct de vedere morfologic pestera se poate imparti in 2 sectoare. Sectorul de intrare are aspect de aven fiind constituit dintr-o serie de saritori separate de stramtori si meandre. Sectorul mai profund are aspect de diaclaza meandrata si e strabatut de un activ de mici dimensiuni. Acesta are un parcurs subteran de lunga durata si apare la zi prin Izbucul Alunului Mic. Parcurgerea e de dificultate medie datorita stramtorilor din portiunea de intrare.
inapoi
Pestera Ponorul Mare

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m (d+ = m, d- = m)
Extensie = m
cod cadastral S.P.3415/ .
Pestera Ponorul Mare reprezinta pierderea de ape a Vaii Ponorului prin ponorul cu acelasi nume. Este remarcabil faptul ca apele se pierd in versantul stang al vaii pentru ca apoi sa subtraverseze talvegul si sa se indrepte spre interiorul versantului drept. Aceste ape reapar in Pestera Rece. In vara anului 2006 s-a reusit jonctionarea pesterii cu o mica intrare aflata la 20m altitudine relativa in versantul drept al Vaii Ponorului. Intrarea in pestera e cunoscuta de foarte multa vreme, dar, din cauza numerosilor busteni ce blocheaza accesul aceasta nu a fost explorata decat dupa auli 2000. Initiatorul explorarilor a fost Ovidiu Pop (Speo Poli). Parcursul e dificil din cauza stramtorilor si a depozitelor mari de aluviuni. Riscul de viitura este imens, dar s-a mai redus cu ceva dupa descoperirea celei de-a doua intrari.Parcurgerea se realizeaza in costum de neopren. La debite mari ale Vaii Ponorului o mare parte a apelor depasesc pierderea Ponorului Mare si se scurg la 50m aval in Ponorul Mic. Chiar daca distanta minima dintre cele 2 cavitati este de numai 9m, acestea nu au fost inca jonctionate. Pesterile sunt in explorare si se spera realizarea jonctiunii dintre ele si de asemenea jonctiunea cu Pestera Rece.
inapoi

Sistemul Hidrocarstic Cerbului

Sistemul Hidrocarstic Cerbului include Pestera Cerbului, Avenul cu Vaca, pierderile din Poiana Onceasa, pierderile de pe Valea Alunului Mare amonte de intrarea in Pestera Cerbului, precum si izbucurile din albia vaii din dreptul Izbucului Alunului Mare.

Sistemul Cerbului

Date morfometrice:
Dezvoltare = 6212m
Denivelare = 123m
Extensie = 1150m
cod cadastral S.P.3415/ .
Sistemul Cerbului e alcatuit din Pestera Cerbului si Avenul cu Vaca. Pestera protejata, clasa de protectie B cu sectoare de clasa A, aflata in custodia Clubului de Speologie Politehnica. Sistemul se gaseste in versantul stang al Vaii Alunului Mare si se continua pana sub Poiana Onceasa. Pestera Cerbului a fost descoperita in anul 1987 de catre Gigi Fratila, Calin Baciu si Catalin Pulbere. Avenul cu Vaca e cunoscut de foarte multa vreme, prima incursiune in subteran fiind efectuata de catre Liviu Valenas in 19??. Pestera Cerbului a fost explorata si cartata pe primii 3 km de catre speologii de la Speo Poli. Dupa 1992, in urma colaborarii cu speologii francezi de la GSM Grenoble, se reuseste descoperirea salilor finale, precum si realizarea jonctiunii cu Avenul cu Vaca. Pana in 1995 s-au mai explorat galerii fosile si active, lungimea cavitatii ajungand la 6212m, a doua ca lungime in zona. Pestera se dezvolta pe 2 nivele, unul activ si unul fosil. Ambele galerii prezinta morfologii interesante si spectaculoase. Galeria fosila este frumos concretionata. Cele 2 galerii nu se suprapun decat in zona finala, restul pesterii fiind reprezentata sau de galeria activa, sau de cea fosila, fapt ce ne da mari sperante in privinta potentialului explorativ. O prezenta inedita in aceasta pestera o reprezinta fauna mumificata (jderi, lilieci, broaste, rozatoare) de pe Galeria Jderilor. Galeria de Metrou din zona intrarii (prin Pestera Cerbului) adaposteste o mica colonie de lilieci. Parcurgerea pesterii este destul de dificila, necesitind echipamente si cunostinte de TSA. Accesul prin Avenul cu Vaca este uneori restrictionat de prezenta acumularilor de gheata.
inapoi

Sistemul Hidrocarstic Coltului

Sistemul Hidrocarstic Coltului e alcatuit din Pestera Coltului si Pestera Pepii. Aceste 2 pesteri sunt separate de un sifon care a fost plonjat dar care nu a putut fi depasit, astfel incat jonctiunea nu a fost facuta.
Pestera Coltului

Date morfometrice:

Dezvoltare = 3??? m
Denivelare = 86 m (d+ = 53 m, d- = 33 m)
Extensie = ??? m
cod cadastral S.P.3415/ .
Pestera e localizata in versantul stang al Vaii Somesului, la 70m altitudine relativa. Este in custodia Clubului Politehnica, dar nu este clasificata din punct de vedere al claselor de protectie. A fost descoperita in anul 1988 de catre Ciprian ????? de la Clubul sus amintit, explorarile si cartarile fiind efectuate de catre speologii de la Speo Poli si, dupa 1993, in colaborare cu cei de la GSM Grenoble. Pestera are o mare galerie activa, raul subteran pierzandu-se in aval intr-un sifon ce comunica cu sifonul amonte din Pestera Pepii. pe parcursul activului exista mici portiuni de fosil. In portiunea finala se intercepteaza o zona de colectare marcata de numeroase hornuri, unele cu curent de aer, care ar corespunde la suprafata unui platou dolinar situat pe culmea dintre Somes si Valea Alunului Mic. Pestera urmareste Falia Saranciob pe care mai sunt localizate Pestera Saranciob si Pestera Diaclaza, precum si un ponor fosil pe Valea Alunului Mic, ceea ce ne da sperante mari in directia continuarii explorarilor. Parcurgerea pesterii, chiar daca nu e foarte dificila, necesita cunostinte de TSA si de abordare a raurilor subterane.
inapoi
Pestera Pepii

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m (d+ = m, d- = m)
Extensie = m
cod cadastral S.P.3415/ .
Este cunoscuta de multa vreme, prima cartare a pesterii fiind facuta de Liviu Valenas (Z Oradea). E localizata in versantul drept al Vaii Somesului in imediata apropiere a drumului forestier.Pestera are o galerie activa unica cu aspect foarte asemanator cu al galeriei active din P. Coltului. Sifonul terminal a fost plonjat in mai multe randuri in speranta realizarii jonctiunii cu pestera Coltului, dar, din cauza depozitelor de montmilh extrem de groase, acest lucru nu a fost posibil. Parcurgerea e lejera dar exista sanse mari de a face baie la 5 grade celsius.
inapoi

Sistemul Hidrocarstic Honu

Sistemul Hidrocarstic Honu e alcatuit din Pestera Honu, Izbucul Honu, Pestera Fisura Neagra si Avenul din Cuciulat. Pesterile nu au fost jonctionate dar sistemul este in curs de explorare.
Pestera Honu

Date morfometrice:

Dezvoltare = 150 m
Denivelare = ?? m (d+ = m, d- = m)
Extensie = m
cod cadastral S.P.3415/ .
Pestera Honu se gaseste in versantul stang al Vaii Somesului Cald, la intrarea in Cheile Somesului. Este o pestera turistica cunoscuta de foarte multa vreme. Curentul puternic de aer prezent la intrarea acestei pesteri ne-a determinat sa decolmatam capatul pesterii actiune ce a dus la descoperirea unui put. Explorarile sunt in derulare. Pestera e reprezentata de o galerie fosila unica, dar exista posibilitatea de a descoperii si un sector activ, riul subteran iesind la zi prin Izbucul Honu aflat cu 40m sub intrarea pesterii. Impreuna cu Pestera Fisura Neagra si Avenul din Cuciulat formeaza un sistem hidrografic care este in curs de explorare.
inapoi
Pestera Fisura Neagra

Date morfometrice:

Dezvoltare = 12?? m
Denivelare = -1?? m
Extensie = ?? m
cod cadastral S.P.3415/ .
Pestera e localizata in versantul drept al Vaii Vacii. Este in custodia Clubului Politehnica dar nu e clasificata din punct de vedere al claselor de protectie. Intrarea a fost descoperita de Liviu Valenas (Z Oradea) care a explorat si cartat primii 30m. In 1989 o echipa condusa de Gigi Fratila si Calin Baciu (Speo Poli) redescopera pestera si depaseste terminusul anterior explorand pestera la nivelul cunoscut in ziua de azi. Intrarea e reprezentata de o dolina de dimensiuni medii in care, la ploi abundente, intra un mic activ. Aspectul galeriilor e specific pesterilor care receptioneaza vai torentiale, fiind puternic denivelate si strabatute de active temporare. Exista mai multe cursuri de apa, in portiunea finala acestea conflueaza in 2 cursuri principale. Apele apar la zi prin Izbucul Honu, dar debitul acestuia e mult mai mare decit cel din Fisura Neagra. din acelasi sistem hidrocarstic mai face parte si Avenul Cuciulat. Parcurgera nu e dificila dar implica folosirea echipamentului de TSA. Pestera e foarte expusa viiturilor.
inapoi
Avenul din Cuciulat

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m
Extensie = m
cod cadastral Z.O.3415/ .
Avenul e situat in versantul drept al Vaii Vacii in zona de izvoare a acesteia, la aproximativ 150m amonte de intrarea in Pestera Fisura Neagra. A fost descoperit in anul19?? de catre Liviu Valenas (Z Oradea). Avenul debuteaza cu un impresionant put de aproximativ 50m urmat de o galerie puternic descendenta cu un mic curs de apa. Acesta apare la zi prin Izbucul Honu.Parcurgerea pesterii implica folosirea echipamentului de TSA.
inapoi

Sistemul Hidrocarstic Humpleu

Sistemul Hidrocarstic Humpleu include Sistemul Humpleu, Pestera cu Apa Din Valea Firei, Avenul Ghetarul Vartop din Groapa Larga, Pestera Vartopas, avenele din Poiana Marului, Groapa Larga si Poiana Vartop. Sistemul Humpleu este prezentat pe prima pagina a site-ului asa incit in continuare vom prezenta celelalte pesteri.
Pestera Vartopasu

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m (d+ = m, d- = m)
Extensie = m
cod cadastral S.P.3415/ .
Pestera este situata in bordura superioara a depresiunii carstice Groapa larga, in versantul stang al Vaii Ponorului. A fost descoperita in anul 198? de catre ???.
inapoi

Pestera Ghetarul de la Vartop

Pestera Izbucul Alunului Mare

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m (d+ = 53 m, d- = 33 m)
Extensie = m
cod cadastral S.P.3415/ .
Pestera se gaseste in versantul drept al Vaii Alunului Mare intrarile fiind clar marcate de prezenta izbucului cu acelasi nume.Pestera protejata, clasa de protectie B, aflata in custodia Clubului Politehnica. Pestera a fost descoperita in anul 198? de catreLliviu Valenas care exploreaza si carteaza primii 300m. Dupa 198? speologii de la Speo Poli reiau explorarile, pestera ajungand rapid la ????m dezvoltare. Dupa 199?, in colaborare cu speologii de la GSM Grenoble se descopera un sistem de galerii fosile care duc dezvoltarea pesterii la situatia actuala. Pestera are aspect labirintic, avand un activ important ca si debit, sectoare scurte de galerie fosila si numeroase galerii ascendente, semifosile, cu denivelare accentuata. Sursa apelor raului subteran este incerta, ele provenind din infiltratiile de la contactul calcarelor cu rocile vulcanice. Distanta dintre sifonul terminal al pesterii si contactul litologic este destul de mare, ceea ce ne da sperante la viitoare explorari. Pestera se afla in prezent in explorare. Parcurgerea nu necesita folosirea echipamentelor de TSA, dar implica folosirea costumului de neopren. Pestera e deosebit de expusa si de periculoasa in caz de viitura.
inapoi
Pestera Grama

Date morfometrice:

Dezvoltare = 1200 m
Denivelare = m (d+ = m, d- = m)
Extensie = m
cod cadastral S.P.3415/ .
Este cunoscuta si sub numele de Corobaia Mare. E localizata in versantul stang al Vaii Firii si reprezinta cea mai estica mare pestera a regiunii. Pestera are 2 nivele, unul activ si unul fosil. Parcurgerea portiunii finale implica folosirea costumului de neopren.

Pestera Lespezi

Pestera Ponorul din Cuciulat

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m
Extensie = m
cod cadastral Z.O.3415/ .
Pestera se gaseste in zona de platou dintre Izvoarele Valea Somesului Cald si Izvoarele aii Vacii, in apropierea Avenului din Cuciulat. Chiar daca se invecineaza cu Sistemul Hidrocarstic Honu nu face parte din acesta, activul din pestera aparand la zi printrun izbuc din Cheile Somesului Cald.A fost descoperita in anul198? de catre Liviu Valenas (Z Oradea). Pestera are un indice de ramificatie extrem de ridicat. Ea reprezinta un ponor fosil la contactul litologic dintre rocile vulcanice si calcare. In portiunea finala se intercepteaza un mic activ extrem de meandrat.
inapoi

Pestera Alunului

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m
Extensie = m
cod cadastral 3415/ .
Se aseste in versantul drept al Vaii Alunului Mic, la o altitudine relativa de 15m/ Este cunoscuta de foarte multa vreme, fiind prezenta pe mai toate hartile turistice ale Muntilor Apuseni.

Pestera Zmeilor de la Onceasa

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m
Extensie = m
cod cadastral 3415/ .
Se gaseste in versantul drept al Vaii Ponorului, amonte de Sistemul Hidrocarstic Ponor. Este cunoscuta de foarte multa vreme fiind semnalata in literatura de specialitate de la inceputul secolului XIX. Pestera se remarca prin depozitul urias de oase fosile, probabil cel mai mare din Romania. Din pacate, in lipsa unor masuri adecvate de protectie, acest depozit este pradat sistematic de catre hoti.

Pestera Saranciob

Date morfometrice:

Dezvoltare = 475 m
Denivelare = -62m
Extensie = 113m
cod cadastral S.P.3415/ .
Se gaseste in versantul stang al Vaii Alunului Mic, amonte de Pestera Poarta Alunului. A fost descoperita in anul 198? de catre ??(Speo Poli) si explorata pe primii 30m. In 2001 Vasile Baciu depaseste stramtoarea din terminus. In acelasi an se exploreaza si carteaza galeriile care se cunosc in prezent. Pestera are aspect de aven, fiind formata din galerii cu panta accentuata (ascendenta sau descendenta). In punctul de cota miima se intercepteaza un mic activ care apare la zi printr-un izbuc situat in talvegul Vaii Alunului Mic in dreptul pesterii.
Pestera cu Ceata

Date morfometrice:

Dezvoltare = m
Denivelare = m
Extensie = m
cod cadastral S.P.3415/ .
Se gaseste in versantul stang al Vaii Vacii, in sectorul de chei al acesteiai. A fost descoperita in anul 198? de catre Tudor Tamas(Speo Poli).

Reclame