Cuciulat 8 martie 2014

Dis de dimineata, Andreea, Diana, Raluca si cu mine(Cata), am pornit voiosi din Cluj cu gandul de a regasi Avenul din Cuciulat si Pestera Fisura Neagra. S-a putut merge cu masina pe valea Somesului pana aproape de Valea Vacii, unde din cauza zapezii a trebuit sa o luam la pas. Convenisem sa urcam pe traseul de chei, cu o vizita scurta la P. Honu si apoi de acolo sa incepem o bataie de zona pana spre varful Cuciulat si apoi spre valea Vacii.

S-a balaurit bine prin zona si destul de repede am  gasit Ponorul din Cuciulat, plin de gheata in zona intrarii. Dupa ce am vizitat zona de intrare, ne-am pornit prin zapada apoasa si destul de mare, catre amontele vaii Vacii in speranta de a gasi avenul.  In scurt timp am gasit trei ponoare foarte mari, unul langa altul, active. Intr-unul, apa se pierdea in patul vaii, la baza unui perete de 6-7m, in celalalt asemanator dar erau ceva prabusiri, iar in al treilea apa intra intr-o salita de mici dimensiuni urmat de o saritoare de 2-3m cu pietris la baza si pare ca are continuare. Desi aveam la noi o bucata de coarda, nu am avut spituri si nici ceva natural sa incercam o echipare.  Nu stiu daca sunt cunoscute, insa nu sunt marcate. Ca sa avem repere pentru tura urmatoare, cand o sa cercetam mai in amanunt ponorul, am renuntat sa cautam avenul si am pornit in jos catre valea Somesului. Zapada pe valea Vacii era foarte mare si inaintarea era destul de anevoioasa din cauza copacilor cazuti si a bolovanilor de sub zapada. Pana la intersctia cu Somesul am observant o gramada de gauri interesante, fiind foarte aproape de patul vaii am considerat ca sunt cunoscute si nu le-am cercetat amanuntit. Pe la ora 17.30 am ajuns la cabanuta Speopoli, am mancat iar dupa o scurta oprire la barul din Doda pentru un ceai cu rom, am pornit spre casa

Ponorul din Cuciulatfetele

Reclame
Categorii:TURE

Tura la Ic 14-16.02.2014

17 februarie, 2014 Lasă un comentariu

Vinerea seara pe la 20, am pornit spre IC; Cata, Medorian, Raluca si Carmen.  Oprire scurta la Cora pentru bere, baterii si alte chestii obligatorii. Pe la 23, am ajuns la refugiul speo. Acolo, erau deja de cateva zile, Cristi Irimies, impreuna cu cativa prieteni de la Bacau. In cabana, era cald, foc in soba, perfect. Ne-am pus la povesti si povesti s-au facut pana dimineata pe la 5 cand doi baieti de la salvamont care erau si ei cu noi s-au gandit ca e tarziu(sau devreme) si ar trebui sa o stearga la Doda. Dimineata, pe la 12 ne-am facut planurile pe ziua de sambata: Cristi, eu, Medi si Raluca, sa batem zona pe la piatra coltului, cei de la Bacau sa o ia pe schi de tura catre Magura vanata, iar Carmen, cu Petre si Kiki care au ajuns sambata mai tarziu, bataie de zona pe la Humpleul mic. Vremea a fost excelenta, eu personal am stat in tricou toata ziua.Zapada era foarte putina, s-a putut merge cu masina pe Somes in sus, pana la drumul Hotilor Seara, am fost vizitati de Mircea de la PNA, care fusese la ceva bataie de zona pe Alunul mic, cu Ovi Pop si cativa prieteni. Ne-am culcat mai devreme de data aceasta, undeva pe la 1 noaptea. Dimineata pe la 6, Cristi si bacauanii au plecat spre Cluj/Bacau, iar noi restul am ramas pe la refugiu. Am facut curat si pe la 12 am plecat spre Cluj, ca oricum vremea se schimbase si era destul de urat afara. Petre si Kiki ramasesera sa incerce sa mearga la Oradea prin Padis.

Refugiul arata foarte bine, intretinut si curat.

Am ajuns la Cluj pe la 14.30

_DSC8672_DSC8684_DSC8673

Categorii:TURE

Esti speolog

7 februarie, 2014 Lasă un comentariu

-Daca atunci cand ajungi acasa nu aprinzi lumina ci frontala, inseamna ca esti speolog.

-Daca pe pijamaua ta scrie Petzl sau AV…inseamna ca esti de la Poli…

-Daca versurile melodiei Banana de la Valahia ti se par un lucru cat se poate de serios si nu ceva de luat in gluma, s-ar putea sa fii
speolog.

-Daca vrei sa slabesti nu ca sa arati bine la plaja ci ca sa incapi in Piatra altarului, inseamna ca esti speolog.

-Daca atunci cand vrei sa mergi la Frigider te gandesti la ce mancare sa-ti pui cu tine, s-ar putea sa fii de la Poli.

-Daca pentru tine Clio e mai mult decat un nume de masina…esti speolog.

-Daca habar nu ai unde sunt cele mai in voga cluburi, dar ajungi cu ochii inchisi la birtul din Doda, esti de la Poli.

-Daca in trusa de scule ai pe langa un rand de chei, un rand de semichei, s-ar putea sa ai o problema.

-Daca ai restante la ratele masinii……de gaurit s-ar putea sa fii de la Poli.

-Daca pentru tine Valea Ponorului e mai importanta ca Dunarea, cred ca esti speolog.

-Daca pentru tine ‘zda masii nu e o injuratura, inseamna ca esti de la Poli.

-Daca atunci cand te uiti la Somes nu vezi cizme, PET-uri sau alte gunoaie si te gandesti mai degraba la cat la suta din el e Humpleu, esti de la Poli.

-Daca pentru tine „cascaval pane” e  mai mult decat un fel de mancare, esti de la Poli.

-Daca atunci cand speli rufe infunzi canalizarea, esti speolog.

-Daca de obicei porti vesta, s-ar putea sa fii speolog.

-Daca intr-o farfurie cu supa tu iti pui un pachet de unt, esti speolog/Ovi Pop.

-Daca saptamanal iti ingrijesti fata cu argila, esti speolog.

-Daca atunci cand vezi un horn, iti vine sa-l cateri, esti speolog/Matei.

-Daca intr-o excursie de 10 zile iti iei doar doua banane, esti speolog.

-Daca ti-e teama ca ai femurul prea lung, esti de la Speopoli.

-Daca atunci cand esti in statie cauti o viza, esti speolog.

-Daca gasesti poze cu mama sau cu tatal tau in revista Speomond, s-ar putea sa fii speolog.

-Daca intre locul in care dormi si locul in care iti faci nevoile treci de o fractionare, esti speolog.

-Daca vineri iti golesti frigiderul si iti bagi mancarea intr-un bidon de plastic…esti speolog.

-Daca mergi in tura cu 3 perechi de chiloti si vii cu una singura…esti speolog.

-Daca mergi in tura cu o pereche de chiloti, dar acasa numeri 3, ai fost in echipa cu speologul de mai sus, deci esti speolog.

-Daca esti olog,…spe-olog…atunci esti speolog.

-Daca de obicei vezi lingurite pe pereti, esti speolog.

-Daca vreodata ai rugat un coleg sa-ti umfle maneca, atunci esti speolog.

-Daca in padure cauti braduti cu trei varfuri, esti de la Speopoli.

-Daca stii ca Sranciobul nu e pentru copii, esti de la Speopoli.

-Daca dupa opt pui si coada vacii, esti speolog.

-Daca folosesti claunul doar pe tavan, esti speolog.

-Daca faci parte din „generatia cu cheie de 13 legata la mana”, esti speolog.

-Daca pentru tine Tam-Tamul e un obiect de cult, esti speolog.

-Daca vreodata te-ai plimbat prin padure cu generatorul, s-ar putea sa fii speolog.

-Daca pentru tine gurul e plin cu apa, esti speolog.

-Daca ai pieptanat vreodata un munte, s-ar putea sa fii speolog.

-Daca atunci cand vrei sa-ti iei masina te gandesti la Bosch sau Makita, esti de la Poli.

George, Petre, Matei, Cata

Categorii:aiurea

Initierea… prin ochii unui incepator

27 ianuarie, 2014 2 comentarii

Totul a inceput cu cuvantul “speologie”, care mi-a trecut brusc prin cap intr-o dupa-amiaza linistita de weekend. Cred ca era unul dintre acele momente in care te gandesti la ceva si apoi incepi si zburzi cu acel gand prin propria imaginatie, construind in cateva secunde un intreg nou univers. De data asta insa, spre surprinderea mea, speologia a devenit realitate, intr-o zi de marti, cand am ajuns la o sedinta a clubului SpeoPoli. Totul s-a continuat apoi cu o urmatoare sedinta, cu vreo doua discursuri fascinante si cu o tura de initiere…pe care eu am trait-o cam asa: In dimineata zilei de sambata, am pornit catre gara cu rucsacul in spate si cu o oarecare emotie in suflet, nestiind exact ce-avea sa se intample. Ajunsa in fata garii, m-am alaturat grupului destul de numeros si am pornit spre Pestera Batranului, via Suncuius. Drumul a durat vreo 5 ore, in care am avut timp sa ma bucur de natura, sa surprind cateva imagini cu aparatul foto, dar si sa leg cateva conversatii interesante cu unii din membrii grupului. Ajunsi la locul de campare, am presarat valea cu corturi colorate, ne-am echipat si am plecat spre gura pesterii. Eram atat de entuziasmata incat mi s-a parut ca a durat o vesnicie pana sa intru inauntru. Am coborat pe coarda in put, dar pana sa coboare toti oamenii din echipa am mai asteptat o data, acum si mai nerabdatoare. Intr-un final am pornit, in sir indian, cu frontalele aprinse, catre intuneric. Eram fascinata de tot ce vedeam in jur, de cum ma simteam acolo, de aer, de peretii masivi ai pesterii si de ceea ce urma dupa fiecare cotitura, de lilieci, de formele ciudate pe care le luase calcarul in timp…aveam o multime de trairi simultane! In spatele tuturor insa, mergea unul dintre membrii mai vechi ai clubului, care nu prea mai parea impresionat de nimic din ceea ce vedea, ba chiar isi mai stingea frontala si tragea cate un pui de somn pe unde stationam un pic mai mult. Un pic amuzata, gandul mi-a zburat totusi la cate pesteri impresionante trebuie sa fi vazut el deja… In a doua parte, drumul a inceput sa fie din ce in ce mai ingust si apa tot mai mare, avand tot mai multe obstacole de trecut. Marturisesc ca abia asteptam partile mai ciudate ca sa ma pot tarî in voie prin noroi. Totusi zonele respective n-au fost prea lungi si dupa vreo doua ore, drumul s-a terminat intr-o sala maricica, unde am insistat sa stingem frontalele si sa facem liniste pentru catva timp. Momentul a fost intens, dar scurt si fara sa mai zabovim, am pornit spre iesire. La intoarcere, aceeasi pestera parea diferita, un alt drum, parca o alta aventura. Iar la final, ne astepta aceeasi franghie, care de data asta trebuia urcata. Afara, era o alta lume: gulasul fierbinte la ceaun ne astepta pe toti in ploaie, langa focul de tabara. Am mancat asa, fara sa ma mai gandesc la noroiul de pe mine…si a fost delicios! Seara, langa foc, cu chitară si bancuri pe fundal, am avut timp sa ma gandesc la tot ce traisem si sa ma bucur de fiecare moment inca o data. In linistea noptii, sub cortul batut de picuri de ploaie, somnul m-a furat prea repede…purtandu-ma cu magia lui undeva departe spre copilarie, in verile in care ma hraneam citind din “Ciresarii”. A doua zi, cu mintea atat de limpede si fericita, dupa ce am invatat sa facem cateva noduri, am plecat inapoi spre Suncuius. Am poposit vreo doua ore intr-un bar si apoi ne-am urcat in trenul spre Cluj. Mi-a placut mult si chiar imi doresc sa repet experienta. Tot ce ma mai mira din cand in cand este cuvantului “speologie” si intamplarea ce l-a facut sa-mi treaca asa, deodata, prin cap…

RALUCA

Categorii:TURE

Tura foto si nu numai in Pestera Osoiu

27 ianuarie, 2014 3 comentarii

In 24 ianuarie , ma suna Radu Salcudean: “Salutare, ce zici de o tura foto maine in Osoiu? m-a invitat Posmosanu la pozat si m-am gandit ca poate te bagi”. Clar! Ma gadeam, ca ii musai sa merg, mai ales ca Radu si Posme sunt fotografi de prima mana, si merita sa-i urmaresc la treaba.

Zis si facut, pana seara am facut echipa din Cluj: Eu(Cata), Radu, Madalina Nistor si Raluca Duta ( mai vorbisem si cu Carmen, dar era foarte racita).

In 25 dimineata, la ora 8.00 sunt cu masina in fata blocului lui Radu, care ma astepta cu o banana gigantica in spate plina cu blitzuri, bidoane etanse si alte lucruri trebuincioase unui fotograf. Le luam si pe fete, ne intoarcem la Radu acasa ca si-a uitat cizmele, si pe la 9 suntem la iesire din Cluj, pe o vreme de asteptat colindatori acasa… La iesire din Saula, spre Huedin, in mijlocul drumului trona o roata de camion. Pun frana, si in dreapta sub drum vedem un TIR care tocmai se rasturnase. Oprim si sarim sa acordam primul ajutor; Radu suna la 112, Eu il scot pe sofer afara, Madalina aduce trusa de prim ajutor, Iar Raluca il bandajeasa pe sofer(era ranit suprficial la arcada, era ok in rest), munca de echipa. Mai asteptam putin pana vine ambulanta(cei de la 112 ne-au spus sa nu plecam pana vin autoritatile). Intr-un final vin medicii, soferul ne multumeste de ajutor, iar noi ne continuam drumul spre Varciorog. Dupa o scurta oprire la un magazin alimentar din Alesd, ajungem si la gura pesterii unde ne astepta Posme.

Pestera, foarte frumosa de altfel, era asaltata din toate partile de speologi, care erau organizati intr-o mega tura de explorare pe perioada weekendului. Erau organizati pe echipe: de suprafata, de cartat, de escaladat hornuri, de coborat avene prin exterior, de atacat tarasul final, care are undeva pe la 700 de m, si echipa noastra la pozat.

Ne echipam rapid si pornim spre intrare. Eu mai fusesem in Osoiu, si banuiam ca o sa avem ceva de stat pe portiunea de intrare. Dupa ce patrundem in pestera, urmarim activul care a sapat aici o galerie destul de ingusta si de joasa, iar pe masura ce inaintam apa atinge cei doi pereti, devine din ce in ce mai adanca, iar tavanul coboara destul de mult, in asa fel incat trebuie sa fi foarte atent sa nu te murezi bine. Evident ca pe portiunea asta era un carnat de oameni care asteptau sa abordeze apele. Glume, bancuri, voie buna. Ne simtim ca intr-un vestiar de liceu inainte de ora de educatie fizica. Un baiat nu reusea nicicum sa inainteze; dupa vreo 30 de minute de negocieri, nu are ce sa faca si se uda bine. Uf a trecut. Noi ne miscam mai repede, eu ca un elefant, Raluca si Mada ca niste feline. Ne taram pe prundis, ne impingem bananele, si ajungem intr-un final in sala mare. Acolo, lume ca la miting, unii asteptau, altii apareau de prin galerii, o echipa carta intr-un colt, era ca intr-o piateta din Salzburg in preajma Craciunului. Facem o pauza scurta de stors sosete, depunem bananele langa un morman mare de bidoane etanse si pana sa apara Radu si cu Posme, care pornisera mai tarziu de la masini, ne pornim sa vizitam pestera. Frumoasa, cu o podea plata in majoritatea zonelor, ne simteam ca prin niste catacombe.  Daca e si de explorat hai si noi; si ne pornim cu Mada si Raluca sa cercetam cotloanele pesterii pana reusim sa ne murdarim cu argila din cap pana in picioare. Dupa ceva vreme, ne dam seama ca totusi venisem la pozat. Purcedem sa-i cautam pe cei doi artisti. Ne intalnim cu niste baieti de la Timisoara pe galeria activa care ne scutesc de eforturi. “Vedeti ca va asteapta Radu cu Posme mai in amonte pe activ” Mergem putin si dam de ei. Trepiede, declansatoare, blitz-uri pozitionate in zone strategice, ce mai; Regie in toata regula. Imi dau seama ca bananele nostre erau in alta parte si trag o fuga dupa ele. Ma intorc rapid si ma pregatesc si eu de pozat. Mada cu Raluca pregatesc ceaiul. Stupoare: ceaiul meu si nessul lui Raluca erau in masina. Buna treaba, zic. Facem o ciocolata calda pe baza de milka si mars, nici nu credeam ca o sa iasa asa de buna.

Dupa cateva cadre reusite, ii lasam pe Radu si Posme sa caute alta zona de pozat, iar fetele si cu mine pornim iarasi la balaurit prin pestera. Gasim intrarea pe tarasul mare si ne avantam putin in el. Interesant, as incerca o data sa merg spre capat, mai ales ca exploratorii anteriori s-au intors dupa 700 de m pe motiv de oboseala si pestera continua bine merci pe acolo. Ne intoarcem spre zona  unde am lasat bananele, ne intalnim cu fotografii, mai stam putin sa-i ajutam la incadrari si la blitzuri, iar pe la 18 il lasam pe Posme in pestera, iar noi clujenii ne pornim spre iesire. Ajungem in zona cu apa pe care o abordam conventional de data asta, ca ne asteptau prosoape uscate la masina. Limpezim bine echipamentul,ne schimbam in haine curate si… toate panzele sus, spre casa.

_DSC8496_DSC8489

Categorii:TURE

Sistemul Varasoaia – expeditie 2013

18 decembrie, 2013 Un comentariu

In urma cu cateva zile s-a incheiat tabara subterana de explorare a sistemului Varasoaia. Actiunea a fost organizata de Clubul de Speologie Politehnica, in parteneriat cu colegii de la „SPEOZET”. Au participat Ovidiu Pop, Radu Pop, Mihai Badescu si Constantin Gabor.

Radu Pop

bivuac de explorare – decembrie 2013

Dupa ce mai bine de doua saptamani actiunea a fost amanata datorita temperaturilor mari si implicit a riscului de viitura, la inceputul lunii decembrie echipa a intrat in subteran, avand ca obiective continuarea explorarilor, cartarea si documentarea noilor pasaje descoperite.

Coordonatorul actiunii a fost Ovidiu Pop, iar eforturile echipei au fost directionate spre explorarea zonelor profunde ale pesterii, un afluent mic de pe Raul Iancului. Radu Pop, fotograful expeditiei, a documentat o serie de speleoteme deosebit de interesante, precum helictite de pana la 40 de centimetri lungime. Mihai Badescu si Constantin Gabor, cataratorii echipei, au escaladat si explorat o serie de pasaje expuse, identificand galeriile suspendate si echipand hornurile de acces spre ele, in vederea continurarii explorarilor.

Cantitativ, rezultatele taberei se traduc prin: explorarea a peste 1000 metri de galerii, cartarea unei lungimi de 1600 metri, echiparea unor sectoare expuse cu inca 150 metri de coarda, documentarea mai multor galerii si speleoteme in cateva sute de cadre fotografice.

O scurta inregistrare a raportului de activitate de la sedinta Speopoli din 17 decembrie 2013:

Mai jos va prezentam cateva din reportajele facute in urma expeditiei colegilor nostri.

Ce inseamna clubul de speologie Politehnica – tutorial pentru incepatori

3 decembrie, 2013 Lasă un comentariu

Fiecare din noi avem propria istorie a felului in care am aflat despre clubul de speologie Politehnica si apoi am ajuns sa-i fim membri. Ce avem in comun este ceea ce a urmat intrarii in club: sirul de experiente si asteptari, bucurii si nemultumiri, planuri si realizari.

Am sa va povestesc ce am inteles eu din experienta de a trece de la un curios oarecare pana la presedinte al clubului. Din povestea mea sper sa aflati la ce va puteti astepta si poate sa treceti mai usor peste unele momente de impas.

Sedinta festiva e un efort al membrilor vechi de a-si atrage noi colegi si de a deschide cercul de prieteni. O data pe an, in octombrie, membri clubului arata lumii ceea ce iubesc sa faca: descoperirea, explorarea, fotografierea, cercetarea si protectia mediului carstic. Fiecare abordeaza speologia diferit. Unora le place intelegerea formarii pesterilor, altora fotografia subterana, altora explorarea taramurilor neatinse de om, iar altora cartarea sau biospeologia. La sedinta festiva se prezinta toate acestea sub forma de proiectii de fotografii si filme, dar si direct, prin relatari.

Sedinta festiva

Sedinta festiva

Urmeaza tura de initiere, care consta intr-o vizita la o pestera complexa si apoi un exercitiu de TSA (Tehnica Speologiei Alpine, adica parcurgerea verticalelor cu ajutorul echipamentului speologic). Pestera pe care o vizitam are pasaje orizontale si verticale, galerii fosile (adica uscate) si active (cu un curs de apa subteran), tarasuri inguste si sali ample. Astfel reusim sa avem intr-o singura tura, cat mai multe din experientele posibile in diferitele tipuri de pesteri existente. Nu vrem sa insistam foarte mult pe aspectul tehnic si sportiv al speologiei, insa este importanta deprinderea cunostintelor de baza TSA, de acest lucru depinzand accesul in multe pesteri.

tura-initiere

Tura de initiere, noaptea, dupa ce am iesit din p. Batranului

Echipamentul comun, ghidajul si organizarea vin din partea clubului. Totul este gratuit, dar fiecare isi suporta propriile cheltuieli de mancare si transport.

Urmatoarea saptamana, marti la ora 20:00, e din nou sedinta la club si cineva face raportul de tura. Adica spune tuturor celor care nu au participat, cum a decurs si ce s-a realizat. Informatiile acestea se centralizeaza si ele constituie o baza de date a clubului, in care sunt inregistrate informatiile despre pesteri. Tot la sedinta se fac programarile turelor din weekendul urmator. Se propun obiective, iar membrii prezenti isi anunta participarea la cate o activitate. Aceasta e programul nostru: sedinte marti, ture sambata si duminica.

Dupa o anumita perioada de activitate, descoperim ca din totalitatea membrilor clubului, doar cu cativa am ajuns sa vorbim si sa ne intelegem mai bine. Se produce un fel de polarizare a oamenilor, ei grupandu-se in numar mic, in functie de afinitati si personalitate. Se formeaza cercuri de prieteni, oameni care incep sa mearga impreuna in ture si sa aibe constant activitati intr-o anumita componenta a grupului.

Apoi sesizezi rivalitati intre membri mai vechi, relatii cu o istorie alambicata. Cel mai bine e sa stai departe si sa te pastrezi cat mai impartial. Oamenii incearca sa fie diplomati, inca nu e garantat ca vor reusi mereu. Descoperi orgolii mari sau rani vechi, insa peste toate, e dorinta fiecaruia de a face lucrurile bine, asa cum intelege el asta. Si descoperi ca fiecare om e complex si ca merita sa ii apreciezi partile bune, iar cele rele mai bine sa i le ignori.

In club se barfeste, trece timpul si te trezesti ca ajungi sa faci si tu acelasi lucru. Am putea scoate un ziar cu picanterii despre oricine. Nu o facem, incercand sa pastram limitele decentei.

Apar apoi initiativele. Vrei sa faci ceva si initial eziti sa o spui sau sa incepi. De actiuni se ocupa Comitetul Director, adica 5 oameni votati sa gestioneze felul cum decurg activitatile la club. Daca propui in sedinta sau spui direct celor din CD care este ideea ta, sunt mari sanse sa primesti sprijin in realizarea ei. De cele mai multe ori se intampla ca cel ce propune un lucru sa fie si cel care il implementeaza, deci pregateste-te sa muncesti pentru ideile tale. Unele idei insa, reusesc sa aprinda imaginatia celorlalti si capata o sustinere si participare generala.

Accesul la informatii se face treptat. Nu-ti va da nimeni o lista exhaustiva a pesterilor cu descriere si localizare, invitandu-te sa te duci sa le vizitezi. Insa le vei putea descoperi treptat pe toate, daca curiozitatea ta are un scop util, daca intentionezi sa lasi ceva in urma: un studiu, o lucrare, o cartare, niste fotografii bune, orice lucru care sa aibe valoarea de creatie proprie. In felul asta pesterile raman protejate pana ce fiecare din noi isi dovedeste bunele intentii. Si partea buna e ca lucrul asta nici macar nu e ceva programat, ci se intampla de la sine.

Activitatea stiintifica e simpla daca esti geolog, hidrolog, topograf sau biolog. Ai la dispozitie o baza materiala solida, o echipa de voluntari si accesul la orice pestera care prezinta interes in domeniul tau de studiu. Daca vi din domenii profesionale ce nu au legatura directa cu carstul, poti participa la studiile facute de ceilalti, ajutand cu recoltarea de probe, sau cu ghidaj, sau cu participarea in echipele de sustinere.

Cu hartile pe care le facem, mergem la Speosport, intram in competitie si luam premii pentru activitatea de descoperire, explorare si cartare. Hartile adunate pe parcursul anilor le colam apoi in sistematizari ale zonelor carstice, reusind sa obtinem astfel informatii despre sistemele de pesteri si sa gasim relatiile intre diferitele cavitati, ceea ce ne ajuta mai departe in explorare.

cartare

cartare

Pentru fotografi exista competitii de arta fotografica. Cel mai celebru concurs foto din Romania este SpeoArta, festivalul de arta fotografica speologica la care si Politehnica este coorganizator. Fiindca fotografia de pestera e mai mult regie de lumini decat surprinderea inspirata a unui moment, echipa de sustinere devine la fel de importanta ca si fotograful. Marea majoritate a fotografiilor sunt o creatie de grup, in care un om isi asuma rolul de coordonare, iar ceilalti participanti sunt fie model, fie om de lumini, fie amandoua.

© Gigi Fratila

Cristalictite Humpleu – fotograf Gigi Fratila

Pe langa speo, la club se fac o multime de alte lucruri: de la trekking, la parapanta si scuba diving, trecand prin revelioane, nunti si clatite.

Tabara de 1 Decembrie 2013

1 decembrie, 2013 Lasă un comentariu

In perioada 29 – 1 decembrie a avut loc tura de 1 Decembrie a clubului.
Cazarea s-a facut la refugiul Salvamont din Doda Pilii. Pe langa membrii Speopoli, la tura au luat parte si 9 membri ai CSA.
Vremea a fost foarte frumoasa in cele doua zile.

Au avut loc urmatoarele ture:

vineri, 29 decembrie:

– tura foto in Humpleu: s-a intrat la miezul noptii si s-a iesit pe la 3:40. Participanti: Cata, Aghi, Diana, Raluca, Andrei, Corina, Andreea, Cosmina, Sigrid.

– tura de recuperare a echipamentului din Humpleul Mic: s-a intrat pe la miezul noptii si s-a iesit pe la 2:30. Participanti: Nicu Rosca, Laura, Medi, Anca, Emil, Cristi, Daniel.

sambata, 30 decembrie:

– tura in Cerbului: s-a intrat pe la 16:30, s-a iesit 3 ore mai tarziu. Din cauza zapezii, am balaurit vreo doua ceasuri pana am gasit pestera. S-a mers pana la 7 galeti. Nivelul apei era destul de scazut. Participanti: Isa, Diana, Nicu Rosca, Laura, Sigrid.

– tura de vizita in Humpleu pe circuitul clasic, impreuna cu cei de la CSA.

– tura de suprafata si vizita in Pepii: participanti: Anca, Cosmina, Andreea, Corina, Coco, Cosmin, Nicu, Medi, Andrei, Cristi, Emil, Daniel. Am lasat masinile undeva langa Pestera Pepii si mai departe spre Chei am plecat in plimbare. Aproape de intrarea pe traseu ne-au ajuns din urma echipa de alergatori care plecase cu 5 minute inaintea noastra: Nicu, Mona si Mihaela. Am trecut pe langa peretele Cuciulatei apoi am coborat spre Poiana Radesei, am facut circuitul mic al Radesei, urcand intai pe partea dreapta, unde am vazut dolinele care dau in Cetatile Radesei, apoi am coborat pe cursul raului care intra in Pestera si formeaza un mic canion la iesire. Ne-am regrupat la iesire din Cetati si am constatat ca o sa ne prinda noaptea pe traseu. Pana aici traseul a fost foarte bine marcat, dar informatia pe care ne-a dat-o Nicu Brândaş era ca pe o portiune de 200 m marcajul lipseste. Lumini aveam, poteca, deşi acoperită, se zărea, aşa că am luat-o la pas. Adulmecătorii de cărări şi-au făcut datoria şi astfel am ajuns iar la marcaj şi apoi la un punct de belvedere. Mai departe am mers pe traseul marcat şi în final am ajuns la grohotişul care coboară spre albia Someşului Cald şi marchează finalul Cheilor Someşului Cald. Am traversat Someşul Cald, care btw…era taaare rece şi am ajuns in punctul final al Cheilor. Drumul inapoi pe drum l-am facut la lumina stelelor, în linistea nopţii. Am trecut pe langa masina parcata la Pestera Cerbului, dandu-ne astfel seama ca prietenii nostri inca mai aveau probleme grele de rezolvat acolo. In Pepii au intrat la ora 19.10 Cosmin, Medi, Anca, Andreea, Cristi, Emil şi Daniel. Traseul a fost umed si sportiv, cuvantul cheie fiind: RAMONAJ.

Duminica dimineata am spalat echipamentul, apoi cativa dintre noi au trecut pe la cabana Speopoli sa mai presteze cate ceva. Am spart lemne, am pus pragul la usa, am facut o banca si o lada pentru lemne.

S-a facut si o tura de suprafata in jurul Dealului Humpleului: Valea Firii, Poiana Vartop, Poiana Marului. Participanti: Anca, Cosmina, Andreea, Corina, Medorian, Cristi, Emil, Daniel.

Categorii:TABERE, TURE Etichete:,

Adunare generala

27 noiembrie, 2013 Lasă un comentariu

In 26 noiembrie 2013 a avut loc Adunarea Generala a clubului.

Din totalul membrilor prezenti, 14 au avut drept de vot. S-a votat unanim noua conducere, in formula:
– George Fozocos (presedinte)
– Catalin Rus-Herdea (vicepresedinte)
– Sigrid Crasnean (secretar)
– Matei Cristian (magazioner)
– Isabela Iuras (membru – va indeplini rolul de casier)
– Diana Ioja (membru)
– Nicu Rosca (membru)

S-au trecut in revista realizarile din anul 2013 si s-a estimat masura in care angajamentele luate in urma cu un an au fost indeplinite. Lista obiectivelor active a fost actualizata si poate fi consultata aici: https://speopoli.wordpress.com/actiuni/

Tura la Ic (23-24.11.2013)

26 noiembrie, 2013 Lasă un comentariu
Participanti: Madalina Nistor, Cristi Irimies, Rares (scufundator, prieten cu Cristi), Mihai Giurgiu si Matei Cristian.
      Am ajuns la Doda Pilii vineri, o parte la amiaza, o parte seara. Eu am ajuns seara, asa ca nu pot  spune cu certitudine, dar banuiesc ca in respectiva zi nu s-a ajuns mai departe de barul din Doda.
      Sambata pe la 10 am ajuns la Humpleul Mic si o ora mai tarziu am intrat in pestera: Cristi si Rares in costume de neopren, pregatiti sa plonjeze sifonul amonte, iar Madalina, Mihai si Matei cu banane si plumbi in maini, formand echipa de sustinere. Totul a mers ca pe roate pana la laminor, locul in care intelegi brusc de ce ii se spune Humpleul MIC, locul prin care pieptul lui Rares nu a vrut sa treaca. Dupa mai multe tentative esuate, Rares renunta la salopeta si la costumul de neopren si reuseste o trecere impresionanta, cu coatele si genunchii goi (purta un shorty de 2 mm). I-am insotit pe cei doi scufundatori pana la activ. Neavand rost sa stam sa ii asteptam, am facut o scurta vizita pana la sifonul aval, iar apoi am iesit si ne-am pornit spre Ponorul cu Zapada. La Ponor am lucrat cateva ore bune si am reusit sa ne atingem scopul: bicepsi reliefati si fese mai ferme. La scurt timp dupa ce am iesit din pestera ne-am intalnit cu Cristi si Rares, carora li s-a terminat firul ghid dupa al treilea sifon plonjat. Vom reveni cu date mai precise despre sifoane si speram si cu niste filmari (amandoi aveau gopro-uri). Cristi a gasit o galerie stramta lunga de vreo 70 de metri si a estimat ca in total au gasit aproape 150 de metri noi. Ziua am incheiat-o in mod festiv la barul din Doda, cu bere si pufuleti.
      Ziua de duminica am dedicat-o lucrului la cabanuta. Am construit un podium pentru scara, un prici si o banca si am avut grija sa ne incadram in specificul cabanei, lucrand fara boloboc, cu o ruleta de 1 metru si un echer dintr-un colt de osb.
Matei
Categorii:TURE Etichete:,