Arhiva

Arhivă autor

Una mare

12 ianuarie, 2018 Lasă un comentariu

 

 

Trecusera cateva zile de la revelion si ne gandeam cum sa scapam de perioada inactiva specifica sarbatorilor. Ma tot gandeam cum in tura din vara, gasisem departe pe activul pesterii, undeva la vreo 3 km in profunzime inainte de sifon, un afluent mic de dreapta de pe care sulfa un curent incredibil. Cu gandul asta in minte, am vorbit cu Dorin, Medorian si Felix sa dam o tura sa vedem cum putem largi stramtoarea suflatoare. Intrucat in tura anterioara mai fusesem si cu Marius de la Speo Vulcan Craiova, l-am convocat si pe el, care a venit cu un coleg de club, Ovidiu.

Am ajuns vineri seara, ne-am cazat la o gazda din sat si am stat o bucata buna din noapte la sprituri si “taine”, cum zic oltenii. Dimineata, ne-am trezit pe la vreo 10 , am pregatit echipamentul de speo si i-am dat bice. Apa era destul de mare, intr-un loc a trebuit sa traversam un sifon scurt in apnee, dar a mers bine. Mersul amonte a fost destul de anevoios din cauza apei puternice. Am catarat cascade, ne-am tarat prin apa si in 3 ore jumate am fost la afluent.  Dupa o escalada scurta de vreo doi metri am ajuns la locul cu pricina. Intrucat afara era destul de cald, se simtea bine curentul. Am spart destul de anevoios, deoarece a trebuit sa stau intins in apa cam tot timpul activitatii, iar praful facut de bormasina imi venea in ochi, in nas, peste tot. Dupa ce am terminat acumulatorii, am constatat ca am reusit sa iau din tavan o bucata cat sa se strecoare Felix si sa vada mai bine cum sta treaba dincolo. In total, stramtoarea mai are aproape un metru dincolo se vede o salita, iar curentul este foarte promitator. Clar mai trebuie mers si insistat. E printre cei mai puternici curenti ce i-am vazut intr-o pestera, iar Felix care are mult mai multa experienta, imi da dreptate.

O ora jumate a durat sapatul, timp in care ceilalti, care doar au stat s-au umplut de frig fiind in neoprene. Am decis sa ne intoarcem spre iesire, dar de data asta nu ne-am mai grabit si am putut sa admiram frumusetea pesterii. Clar, e un superlativ. Cateva cascade, semisifon, o apnee scurta si am iesit afara, destul de obositi.

Seara, am mai stat o bucata la povesti, iar duminica ne-am despartit de olteni si am pornit spre casa.

A fost un weekend frumos

Reclame
Categorii:TURE

Avenul

26 noiembrie, 2017 Lasă un comentariu

Duminica seara, dupa ce majoritatea politehnistilor a plecat spre casa, la cabanuta am ramas cativa oameni. Am dat o fuga pana la gaura de pe Alunul mic sa incercam sa decolmatam intrarea, insa treaba se pare ca e mai dificila decat parea initial. Am mutat bolovanii mari care stateau in cale, insa galeria este plina cu pietris, nisip, pamant si tot ce trebuie pentru a face munca mai anevoioasa. Vreau sa mai trec vara viitoare acolo sa ma conving de curentul de aer, care abia se simtea acum.

A doua zi, ne-am trezit de dimineata, Cristi, Matei, Petre si cu mine, hotarati sa pornim spre Aven. Bineinteles, ca asa cum ne sade bine, am pornit pe la 13 spre pestera. Am lasat masina in capatul drumului pe Alunul mare, am pregatit bananele si am pornit . La aven, Matei a inceput sa echipeze accesul in dolina si primul put de dupa taras. Am ajuns toti in zona gaurii de soarece si Matei a continuat echiparea. Intentia era ca sa incercam sa curatam putul de bolovanii ramasi incastrati dupa tura precedenta cand s-a prabusit bolovanul mare. Nu s-a reusit mare lucru, deoarece si cei ramasi erau intepeniti bine intre pereti, ramanand sa coboram cu grija ca sa nu ii atingem. Ca de obicei, coarda nu a ajuns pana jos, asa ca Matei a trebuit sa umble putin la echipare, transformand prima fractionare in deviere. Dupa putin timp, in care am intepenit de frig, am pornit toti pe gaura in jos. Pana la activ a mers repede, putul al doilea fiind echipat de data trecuta. A trebuit doar verificata si coarda de pe acesta, deoarece tura trecuta o bucata buna de stanca s-a desprins din fata lui Matei si s-a prabusit, iar noi nu stiam daca cumva fusese ciupita, sau chiar mai rau. Totul parea ok, asa ca a pornit. Odata ajunsi la galeria activa, asa cum stabilisem la cabana, ne-am impartit in doua echipe. Una Cristi si Matei, care trebuiau sa continue catararea lui Matei si a doua echipa care trebuia sa continue catararea inceputa de Mihai data trecuta. Am ajuns la atelierul primei echipe, ne-am salutat si am plecat mai departe, evident fara sa stabilim o ora de intoarcere. Odata ajunsi la atelierul nostru, Petre a luat bormasia si restul echipamentului necesar si a pornit pe coarda in sus. Mihai catarase cam 20 de metri, majoritatea la liber, deoarece erau suficiente prize pe pereti. Odata ajuns in capul de coarda, a inceput sa bata conexpandurile. La un moment dat, m-am decis sa pornesc si eu pe coarda in sus, dar de la un punct, dupa ce apa care curgea dinspre zona de explorare m-a murat ingrozitor, am renuntat, deoarece nu aveam cum sa lucram doi deodata acolo sus. Nu mi-a venit randul la escalada, fiindca s-au terminat gujoanele, bineinteles la doi metri sub un plan drept. A coborat si Petre , apoi am pornit spre cealalta echipa. La coarda lor, in momentul in care Petre si-a pus blocatorul, un zgomot infernal de bolovani cazuti s-a auzit de undeva de sus. M-am aruncat sub un perete mai bombat in partea de sus si asteptam sa cada bombele. Petre a ramas statuie uitandu-se in directia zgomotului. A prins si la el pana la urma instinctul de conservare si s-a refugiat langa mine. Nu stiam ce s-a intamplat, era clar ca au cazut ceva bolovani uriasi, insa parea ca era mai amonte de noi. Nu cutezam sa mergem de acolo nici pe activ amonte, nici pe coarda in sus , deoarece la intervale de timp se tot auzeau bolovani prabusindu-se. Era totusi un semn bun, ca baietii erau bine si erau in explorare. Am piuit sa ne auda, insa zgomotul raului, care era mai mare decat de obicei, ne masca eventuale raspunsuri ale lor. Dupa aproape o ora, in care am stat cuminti in micul adapost, gandindu-ne cat de idioti suntem ca nu am adus destule gujoane sa continuam escalada noastra, ne faceam calcule cat de bine ar fi data viitoare sa avem cele necesare pentru un punct cald si ceva mancare cu noi in afara de un snickers si un bounty, din amonte de pe activ, apare Matei. Cei doi au urcat pe coarda, si au prins o zona numai buna de explorat undeva pe la 30 – 40 de metri inaltime, care mergea in amonte. Au dat drumul unor bolovani care le stateau in cale si spuneau ca ne auzeau piuind. El ar mai fi stat la explorat, insa si Cristi spunea ca era destul de obosit, iar eu cu Petre eram inghetati de la stat.

Am pornit spre iesire, eu abia asteptam sa catar corzile spre afara, sa imi pun sangele in miscare. Au ramas echipate zonele de explorare si putul “albastru” cum ii spunem noi celui care coboara la activ. . Am iesit in padure, era noapte tarziu , frig si zapada. Drumul spre masina a fost tacut, poate doar gandurile noastre se auzeau cum escaladeaza pereti uriasi si exploreaza pesteri neumblate.

Categorii:TURE

O tura foto reusita

21 octombrie, 2015 Lasă un comentariu

_DSC6688w _DSC6695w _DSC6712 _DSC6717w _DSC6721w _DSC6739w _DSC6745w _DSC6747w _DSC6760w _DSC6769aw _DSC6784 _DSC6775aw

Categorii:TURE

Humpleu terminus 23.07.2015

Pentru data de 23 iulie era programata tabara de cartare a terminusului actual al sistemului Humpleu-Poienita. Astfel, in miercuri seara pe 22, ne-am dat intalnire la refugiul clubului de la IC urmatorii: Philipp Hauselmann (organizatorul turei), Claudiu –  Cristal Oradea, Nyul- CSA, Tudor Tamas- Montana Baia Mare si Catalin – Speopoli.

Philipp si Claudiu urmau sa ramana in bivuac pana duminica 26 iulie, perioada in care si-au propus sa carteze salile finale , iar Nyul, Tudor si cu mine sa ii ajutam la transportul echipamentului si sa mutam o parte din bivuacul actual, in zona sifonului terminal.

Intrarea in pestera s-a facut la dimineata la ora 10:30. Am ajuns in sala bivuacului in aproximativ 3 ore, unde ne-am reorganizat echipamentul, cu hrana, doi saci de dormit, doua  izolire si cateva capete de coarda din bivuacul vechi. Bananele erau prea pline si nu au mai incaput hamurile si o coarda de 25m  pe care Philipp si Claudiu ar fi vrut sa le foloseasca. Cu reorganizarea bananelor am pierdut cam o ora, dupa care ne-am continuat drumul spre sifonul terminal. A fost destul de greu de aici cu transportul bananelor, deoarece au trebuit manevrate cu grija sa nu intre apa in sacii de dormit, astfel ca portiunea interminabila de tarasuri a devenit si mai anevoioasa. A urmat sala Gigantilor, pe care urma sa o traversam , Philipp a spus ca e mai usor sa urcam in fosil si sa coboram iar la activ, din pricina sacilor de dormit ce trebuiau sa ramana uscati. Parcurgerea galeriei nu a fost usoara, noi fiind imbracati in neoprene, dar a meritat, sala Gigantilor e foarte frumoasa. Dupa ce am coborat din nou la activ, au inceput iarasi tarasuri interminabile dar, intr-un final am reusit sa ajungem la sifonul terminal. Aici, am desfacut bagajele, ne-am plimbat putin prin sala si am mancat. Philipp si Claudiu au ramas in terminus, iar noi ceilalti am pornit spre iesire. Intoarcerea a fost la fel de dificila desi nu mai aveam grija sacilor de dormit, dar eram mai obositi. Ne-am miscat destul de bine totusi, pentru ca  la ora 21:30 am iesit din pestera. Am spalat echipamentul, am mancat putin si ne-am intors la Cluj in aceeasi seara.

Categorii:TURE

Raport de tura Ic Ponor 22. 11. 2014

23 noiembrie, 2014 Lasă un comentariu

Si da, am putea spune ca in acest weekend am facut muschi la Ic Ponor.
Weekend e prea putin spus, caci incepand cu ziua de joi, Cristi (Irimies) si Daniel (Ket) au taiat, crapat si aranjat lemnul de foc pentru cabanuta. De asemenea, cabanuta a mai primit un rand de spuma, ajungand sa fie, dupa parerea unora, prea izolata.

Vineri seara am ajuns si noi: Catalin (Rus-Herdea), Gigi (Fratila), Ion (Ilesoi) si Matei (Cristian); Petre (Lupsea) ajunsese cu putin timp inainte, de la Oradea.

Sambata am facut doua echipe: una de pestera si una de lucru la cabana. Cristi si Gigi au ramas sa mai taie lemne de foc si au si construit un acoperis in spatele cabanutei, ca sa nu stea in ploaie rodul muncii lor. Restul am mers in Humpleu intr-o tura de explorare/catarare. Am catarat undeva in sala Gururilor (nu stiu sigur daca asa se cheama, eu asa ii spun. E cea cu gururi multe, mari si sparte.). Dupa o escalada de 10 metri si o scurta decolmatare, am reusit sa intru pe o galerie sufficient de mare incat sa stai in picioare (ba chiar un pic mai mare). In dreapta, dupa 10 metri de galerie, am dat de un put cam de 25 de metri, care cobora in sala din care incepusem sa cataram. In stanga am mers cam 20 de metri pana sa
ajungem la un taras stramt de vreo 4 metri. Petre a incercat aproape o ora sa treaca o obstructie, timp in care eu am dezechipat unde am catarat si am inceput sa echipez putul nou gasit, mai larg si mai comod. M-am intors la Petre si am reusit sa trecem de taras. Dupa ce am mai trecut de o stramtoare am dat de un horn inalt de vero 3 metri care insa se
ingusta destul de tare (avea curent de aer destul de bun totusi). In total galeria are cam 40-50 de metri.

Dupa asta am ochit o alta gaura in perete si pornind de pe coarda montata, am inceput un traverseu spre dreapta. Am facut o mana curenta suspendata de 8-10 metri lungime si am ajuns chiar la baza galeriei, dar n-am mai avut vena si timp sa mai bag cateva gujoane si sa urc in ea.

Asadar, avem obiective pentru tabara de 1 decembrie: galeria noua trebuie cartata si ultima catarare trebuie terminata.

Duminica am strans lucrurile, am facut curat la cabana si dupa o scruta tura de inspectie la izbucul alunului mic (vom avea nevoie de o echipa de sustinere pentru Cristi (alt obiectiv pt tabara)), am pornit spre casa.

Cam atat de la Ic. Continuam povestea weekendul viitor!

Matei

P.S.: Cred ca se subintelege ca oamenii care au crapat lemne pentru cabanuta merita sa fie rasplatiti, macar cu niste beri.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA _DSC3776

Categorii:TURE

Avenul din Cuciulat

Dupa regasirea avenului, am decis sa mergem si sa-l echipam.

Zis si facut , am plecat din Cluj sambata seara, Dan, Medorian si cu mine(Cata). La refugiu erau deja de ceva vreme Matei si Raluca. Ne-am pus la povesti, iar pe la trei dimineata am zis ca ar fi cazul sa ne punem la somn. Dupa 10 minute, m-am trezit si am constatat ca mai sunt sus doar eu si cu Medi(care avea dopuri de urechi). Restul s-au mutat care pe jos, care la cort. Ma gandesc ca ar trebui sa dotam cabanuta si cu niste dopuri de urechi, just in case.

A doua zi, pe la 10 jumate, am pornit catre aven, Dan, Medorian, Matei si cu mine. Sus, la intrare, Matei a reinceput echiparea neterminata saptamana trecuta. Eu nu am avut rabdare si am pornit in jos pe o alta coarda legata de un copac. Bineinteles ca am ajuns cam la 6-7 m de baza putului si mi s-a terminat coarda. Am asteptat cuminte sa termine Matei echiparea, dupa care m-am mutat pe coarda lui si am ajuns jos. Putul incepe cu o fisura lata de vreo 10 m si ingusta cam de 2, dupa care se largeste foarte tare si ia forma unui clopot impresionant. De sus pana la baza, are undeva pe la 45-47 m. Jos, se intercepteaza un activ insemnat care iese de la baza peretelui si isi face loc printre bolovani urmand o traiectorie puternic descendenta. Galeria formata este plina de prabusiri si se poate parcurge la liber. Eu personal m-am mai luptat o tura cu o zona cam stramta pentru mine si m-am ales cu niste vanatai, insa per total a fost ok. Iesirea din aven pe mine m-a cam epuizat, insa o bere rece cere ne astepta afara, parca a facut ascensiunea pe coarda mai umana. Ne-am bucurat ca nu a plouat pe timpul turei, pentru ca ar fi fost destul de greu sa stai pe coarda si sa te ploua.

Ne-am intors cu totii la masina pe Valea Vacii. Matei si Raluca au mai ramas la refugiu, iar Dan, Medorian si cu mine, am ajuns in cluj pe la 22.00

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Categorii:TURE

Boga-Valea Crisanului-Luncsoara-Cheile Galbenei

In weekend am coborat in av. Tarniciori. Arata bine. Din pacate in capat apa se scurge printr-o plaja de nisip. Am fost cu Cata. Nu am identificat curent de aer sau posibilitate de sapat.

A 2-a zi am intrat in p. Luncsoarelor. Raluca, Matei, Dan, Claudiu si Petre. Pana a cartat Dan, am trecut de stramtoare. Am parcurs o galerie de 15 m. Am ajuns la un meandru inalt dar ingust cu curent de aer. Acolo am deschis un atelier de sapat. Nu am reusit sa trecem inca mai departe.

Pana acuma pestera a ajuns la 122 + 15 m. Curent de aer si pozitie promitatoare. Pe o lungime de 50 de m la suprafata pe langa vale exista 5 fisuri cu curent de aer ….sper sa fie semn bun.

Tot Duminica, profitand de vremea buna, Cristiana, Carmen, Alina, Isabela, Madalina, Cata, Nadia si Eduard au pornit din Boga catre Cheile Galbenei. Odata ajunsi, s-a mers pana la cascada evantai si apoi catre poiana florilor, la cules de fragute.

 Image

Categorii:TURE

Cuciulat 8 martie 2014

Dis de dimineata, Andreea, Diana, Raluca si cu mine(Cata), am pornit voiosi din Cluj cu gandul de a regasi Avenul din Cuciulat si Pestera Fisura Neagra. S-a putut merge cu masina pe valea Somesului pana aproape de Valea Vacii, unde din cauza zapezii a trebuit sa o luam la pas. Convenisem sa urcam pe traseul de chei, cu o vizita scurta la P. Honu si apoi de acolo sa incepem o bataie de zona pana spre varful Cuciulat si apoi spre valea Vacii.

S-a balaurit bine prin zona si destul de repede am  gasit Ponorul din Cuciulat, plin de gheata in zona intrarii. Dupa ce am vizitat zona de intrare, ne-am pornit prin zapada apoasa si destul de mare, catre amontele vaii Vacii in speranta de a gasi avenul.  In scurt timp am gasit trei ponoare foarte mari, unul langa altul, active. Intr-unul, apa se pierdea in patul vaii, la baza unui perete de 6-7m, in celalalt asemanator dar erau ceva prabusiri, iar in al treilea apa intra intr-o salita de mici dimensiuni urmat de o saritoare de 2-3m cu pietris la baza si pare ca are continuare. Desi aveam la noi o bucata de coarda, nu am avut spituri si nici ceva natural sa incercam o echipare.  Nu stiu daca sunt cunoscute, insa nu sunt marcate. Ca sa avem repere pentru tura urmatoare, cand o sa cercetam mai in amanunt ponorul, am renuntat sa cautam avenul si am pornit in jos catre valea Somesului. Zapada pe valea Vacii era foarte mare si inaintarea era destul de anevoioasa din cauza copacilor cazuti si a bolovanilor de sub zapada. Pana la intersctia cu Somesul am observant o gramada de gauri interesante, fiind foarte aproape de patul vaii am considerat ca sunt cunoscute si nu le-am cercetat amanuntit. Pe la ora 17.30 am ajuns la cabanuta Speopoli, am mancat iar dupa o scurta oprire la barul din Doda pentru un ceai cu rom, am pornit spre casa

Ponorul din Cuciulatfetele

Categorii:TURE

Tura la Ic 14-16.02.2014

17 februarie, 2014 Lasă un comentariu

Vinerea seara pe la 20, am pornit spre IC; Cata, Medorian, Raluca si Carmen.  Oprire scurta la Cora pentru bere, baterii si alte chestii obligatorii. Pe la 23, am ajuns la refugiul speo. Acolo, erau deja de cateva zile, Cristi Irimies, impreuna cu cativa prieteni de la Bacau. In cabana, era cald, foc in soba, perfect. Ne-am pus la povesti si povesti s-au facut pana dimineata pe la 5 cand doi baieti de la salvamont care erau si ei cu noi s-au gandit ca e tarziu(sau devreme) si ar trebui sa o stearga la Doda. Dimineata, pe la 12 ne-am facut planurile pe ziua de sambata: Cristi, eu, Medi si Raluca, sa batem zona pe la piatra coltului, cei de la Bacau sa o ia pe schi de tura catre Magura vanata, iar Carmen, cu Petre si Kiki care au ajuns sambata mai tarziu, bataie de zona pe la Humpleul mic. Vremea a fost excelenta, eu personal am stat in tricou toata ziua.Zapada era foarte putina, s-a putut merge cu masina pe Somes in sus, pana la drumul Hotilor Seara, am fost vizitati de Mircea de la PNA, care fusese la ceva bataie de zona pe Alunul mic, cu Ovi Pop si cativa prieteni. Ne-am culcat mai devreme de data aceasta, undeva pe la 1 noaptea. Dimineata pe la 6, Cristi si bacauanii au plecat spre Cluj/Bacau, iar noi restul am ramas pe la refugiu. Am facut curat si pe la 12 am plecat spre Cluj, ca oricum vremea se schimbase si era destul de urat afara. Petre si Kiki ramasesera sa incerce sa mearga la Oradea prin Padis.

Refugiul arata foarte bine, intretinut si curat.

Am ajuns la Cluj pe la 14.30

_DSC8672_DSC8684_DSC8673

Categorii:TURE

Esti speolog

7 februarie, 2014 Lasă un comentariu

-Daca atunci cand ajungi acasa nu aprinzi lumina ci frontala, inseamna ca esti speolog.

-Daca pe pijamaua ta scrie Petzl sau AV…inseamna ca esti de la Poli…

-Daca versurile melodiei Banana de la Valahia ti se par un lucru cat se poate de serios si nu ceva de luat in gluma, s-ar putea sa fii
speolog.

-Daca vrei sa slabesti nu ca sa arati bine la plaja ci ca sa incapi in Piatra altarului, inseamna ca esti speolog.

-Daca atunci cand vrei sa mergi la Frigider te gandesti la ce mancare sa-ti pui cu tine, s-ar putea sa fii de la Poli.

-Daca pentru tine Clio e mai mult decat un nume de masina…esti speolog.

-Daca habar nu ai unde sunt cele mai in voga cluburi, dar ajungi cu ochii inchisi la birtul din Doda, esti de la Poli.

-Daca in trusa de scule ai pe langa un rand de chei, un rand de semichei, s-ar putea sa ai o problema.

-Daca ai restante la ratele masinii……de gaurit s-ar putea sa fii de la Poli.

-Daca pentru tine Valea Ponorului e mai importanta ca Dunarea, cred ca esti speolog.

-Daca pentru tine ‘zda masii nu e o injuratura, inseamna ca esti de la Poli.

-Daca atunci cand te uiti la Somes nu vezi cizme, PET-uri sau alte gunoaie si te gandesti mai degraba la cat la suta din el e Humpleu, esti de la Poli.

-Daca pentru tine „cascaval pane” e  mai mult decat un fel de mancare, esti de la Poli.

-Daca atunci cand speli rufe infunzi canalizarea, esti speolog.

-Daca de obicei porti vesta, s-ar putea sa fii speolog.

-Daca intr-o farfurie cu supa tu iti pui un pachet de unt, esti speolog/Ovi Pop.

-Daca saptamanal iti ingrijesti fata cu argila, esti speolog.

-Daca atunci cand vezi un horn, iti vine sa-l cateri, esti speolog/Matei.

-Daca intr-o excursie de 10 zile iti iei doar doua banane, esti speolog.

-Daca ti-e teama ca ai femurul prea lung, esti de la Speopoli.

-Daca atunci cand esti in statie cauti o viza, esti speolog.

-Daca gasesti poze cu mama sau cu tatal tau in revista Speomond, s-ar putea sa fii speolog.

-Daca intre locul in care dormi si locul in care iti faci nevoile treci de o fractionare, esti speolog.

-Daca vineri iti golesti frigiderul si iti bagi mancarea intr-un bidon de plastic…esti speolog.

-Daca mergi in tura cu 3 perechi de chiloti si vii cu una singura…esti speolog.

-Daca mergi in tura cu o pereche de chiloti, dar acasa numeri 3, ai fost in echipa cu speologul de mai sus, deci esti speolog.

-Daca esti olog,…spe-olog…atunci esti speolog.

-Daca de obicei vezi lingurite pe pereti, esti speolog.

-Daca vreodata ai rugat un coleg sa-ti umfle maneca, atunci esti speolog.

-Daca in padure cauti braduti cu trei varfuri, esti de la Speopoli.

-Daca stii ca Sranciobul nu e pentru copii, esti de la Speopoli.

-Daca dupa opt pui si coada vacii, esti speolog.

-Daca folosesti claunul doar pe tavan, esti speolog.

-Daca faci parte din „generatia cu cheie de 13 legata la mana”, esti speolog.

-Daca pentru tine Tam-Tamul e un obiect de cult, esti speolog.

-Daca vreodata te-ai plimbat prin padure cu generatorul, s-ar putea sa fii speolog.

-Daca pentru tine gurul e plin cu apa, esti speolog.

-Daca ai pieptanat vreodata un munte, s-ar putea sa fii speolog.

-Daca atunci cand vrei sa-ti iei masina te gandesti la Bosch sau Makita, esti de la Poli.

George, Petre, Matei, Cata

Categorii:aiurea