Pestera de la Toaia

Tentative repetate de reperare a intrarii in pestera de la Toaia s-au soldata intr-o seara de ianuarie din 2020 cu o izbanda. Acoperita de o chiciura groasa, lunca prin care meandreaza si se pierde cursul de apa din satul Damis parea stranie. Cand se risipea ceata apareau imagini selenare. Intr-un final, inainte de lasarea intunericului, in buza pasunii de deasupra ponorului la aproximativ 30 de metri, singurul macies negru, anunta fluturand pozitia intrarii in pestera. Intrarea nu seamana cu nicio intrare de pestera vazuta pana atunci. Expusa, deasupra falezei, nu da niciun semn ca acolo urmeaza sa fie o pestera. Fiind frig, aerul cald ce iesea marca timid golul din subteran,topind chiciura de pe maciesul cu pricina intr-o Fata Morgana.

O saptamana mai tarziu, impreaun cu colegi de club de la Cristal, ne strecuram inauntru. Precauti, luam o coarda de aproximativ 30 de m. Prinde bine pe coborare. In primul sector, un plan inclinat in trepte ajunge la o galerie orizontala cu o albie de rau seaca (iarna/seceta). Pare ca pe aici se intercepteaza si cursul de apa de la suprafata. Inaintand pe aceasta galerie joasa dar lata, pavata cu bolovani rotunjiti, dupa aproximativ 20-30 de m apare o plaja de nisip, semn ca la viitura, aceasta parte este ferita oarecum de torent. Apar galerii secundare laterale, dar una singura continua, in dreptul in care bolovanii se aglomereaza intr-o bordura de stanca / sifon fosil. Descendenta, aceasta galerie mai inalta, coboara aprox 10m pana la o strmtoare severa prin care nu se mai poate inainta.

In punctul final sunt semne ca bolovanii au fost mutati de alti vizitatori. Afara, temeraturile negative fac ca aerul cald din pestera sa sufle, sa urce spre intrarea din platou. Am simtit un curent mai modest in partea finala, venind de jos. Un curent rece se simtea insa venind din locul de unde am interceptat albia seaca, in galeria orizaontala. Acest curent de aer intra de afara, se incalzeste, si iese pe intrarea din platou. Sensul curentul de aer permite inceperea unui atelier de derocare in partea finala. Este necesara o verificare a pesterii si a zonei finale pe ape mari. Fiind jos, zona finala poate fi afectatata de viituri.

Colorarile intreprinse de T. Rusu dovedesc aportul Ponorului Toaia la Izbucul Damisenilor. Diferenta de nivel intre aceste puncte este de 255 de m. Distanta aeriana este de 3550 m. Viteza masurata de curgere este de 39,5 m/h in 12.07.1968. Toate aceste date fac din Pestera de la Toaia un punct de interes in care merita sa fie intreprinse viitoare ture de exploare.

Puncte pozitive: pozitie, viteza masurata a apei este ridicata, acces relativ usor, se sapa in jos.

Puncte negative: nu stim cum se comporta la viituri, curentul nu te da pe spate, posibil ca bolovanii sparti sa trebuiasca scosi si depozitati/ releu de mai multi speologi, nu stim daca alte cluburi mai lucreaza sau au abandonat atelierul din capat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: