V5 Post-sifon

„Îmi vine să intru în pământ de ruşine, dar n-am ham… „ – Matei, în Padiş, după ce şi-a dat seama că şi-a uitat hamul în Cluj

Norocul a făcut că m-a salvat Cristina de la Cristal şi a trebuit să ne întoarcem doar până în Beiuş. Spre peşteră am pornit târziu , iar pe când să ajungem la ea ne-a prins şi întunericul şi ceaţa.  Am bâjbâit prin zăpadă un timp, dar nu am găsit nicicum intrarea. Dacă nu aveam telefonul la noi, n-o găseam în veci.

Am sărit peste prima tabără şi ne-am instalat în următoarea. A doua zi ne-am pornit spre gaura cu curent descoperită în octombrie întrebându-ne dacă o vom găsi deschisă sau inundată.Eu am ajuns mai târziu acolo pentru că am rămas să reechipez o verticală, dar când i-am văzut pe băieţi cu găleţile pline am înţeles: în loc de curent aveam o piscină.

Dupa cateva zeci de galeti, sifonul incepe sa se deschida si curentul se porneste.

Speraserăm să nu fie cazul, dar veniserăm pregătiţi cu găleţi. Putea fi mai rău, dar nici grozav nu arăta. Apa trebuia vărsată la vreo 12 metri distanţă, iar până acolo aveam de trecut printr-o argilă adâncă care părea dornică să ne lase fără cizme. Două ore şi doi metri cubi mai târziu am reuşit să trecem pe partea cealalaltă. Am început cu o explorare de aprox 100 metri apoi ne-am apucat de cartat. Tură lungă. Ne-am culcat la 4:30.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

„Ziua 3

Alex nu s-a simţit bine azi şi a rămas la tabără cu Delia. Am rămas cu Ovi la cartat şi explorat. Nivelul fosil mare s-a terminat dezamăgitor, cu scurgeri, dupa 100 m. Am mai făcut o căţărare pe ramura dreaptă şi am găsit o galerie de mari dimensiuni, dar şi ea se înfundă după 100 m cu  o scurgere înaltă de 20 de metri. Ar mai fi un puţ de coborât şi gaura găsită de Ovi printre prăbuşituri. Azi am cartat 560 metri, cu 120 m mai mult decât ieri. „

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ultima zi de lucru. Am lăsat trusa de cartare la bivuac şi am luat cu noi doar corzi, ferătanii şi bormaşina. Aveam puţin timp la dispoziţie: două zile lungi cu culcat la 4 dimineaţa ne-au dat ritmul complet peste cap, iar în ziua ieşirii trebuia să pornim devreme. Suntem din nou în formaţie de doi şi mergem direct la găurica ce a gasit-o Ovi printre prăbuşituri. Cred că o văzusem şi eu, dar eram atât de concentrat să găsesc o urcare spre galeria neagră din tavan, că nici nu am bagat-o în seamă. Arăta bine: din prăbuşituri ieşeai direct în tavanul unei galerii curate,  lată de 4-5 metri, înaltă de 10. Şi cel mai important, se simţea curent de aer. Galeria era puternic descendentă, mai cu coardă, mai la liber. Am ciopârţit coarda în 5-6 bucăţi de 8-10 metri şi ne-a ajuns la fix. Galeria creştea în dimenisiuni pe măsură ce coboram  şi de jos se auzea clar un activ. Am ajuns la o intersecţie de galerii : sub noi curgea un râu mare, deasupra lui se vedea un nivel fosil. In faţă se vedea un frumos meandru sec cu marmite de tavan, iar din dreapta venea un afluent ce cădea în cascadă în activul de jos. Am ales calea mai simplă şi am pornit înainte, pe meandru. În câţiva metri am dat peste un râu măricel care curgea în direcţia opusă faţă de primul – ori e acelaşi şi face un cot extrem de strâns (cel mai probabil), ori e alt râu, nu ştim. În aval am mers cât ne-a ţinut ramonajul, dar a trebuit să capitulăm în faţa unei marmite adânci. Probabil va trebui neopren. Primul râu la fel – marmite adânci şi în amonte şi în aval. Depăşisem deja ora de întoarcere, dar mai era până când să intre cei din tabără în alertă.

Un traverseu expus pe deasupra primului râu ne-a permis să intrăm pe un nivel fosil plin de prăbuşituri. Variante în toate direcţiile. Găsim un nivel superior unde ne oprim la o săritoare pozitiva de 10 metri şi unul inferior de unde reuşim să coborâm la un sifon – sursa primului râu.

Epuizasem tot ce se putea face la liber şi timp nu mai aveam. Pornim spre bivuac plini de întrebări. Estimăm că am explorat undeva în jur de 600 m, dar nu am înţeles încă mare lucru din zonă, va trebui să cartăm cât de repede. Ne dăm seama că am trecut de cota -650, probabil suntem pe la -670. Dar în V5 sunt două râuri mari şi ambele se sifonează la -650 , deci nu ştim ce râu am regăsit. Probabil va trebui să facem o colorare…

Duşi de gânduri ajungem la gaura cu curent unde ne aştepta o surpriză: sifonul era închis! Prevăzători, lăsaserăm găleţi pe ambele părţi, deci aveam cu ce lucra. Aveam cu noi şi un sac de dormit, un arzator etc pentru scenarii mai grave, dar speram să nu fie cazul. Începem să scoatem apa din piscină.  Pe partea asta singurul loc în care puteam arunca apa era o groapă aflată doi  metri mai sus. Numărăm găleţile. Nivelul pare să scadă încetişor. Ajungem cam la a 60-a găleată când mă întreabă Ovi: „Mai poţi?” Cu spatele rupt de la poziţia incomodă recunosc: „Nu prea…” Decidem să facem o pauză scurtă. Sifonul se deschisese deja o palmă şi apa făcea valuri de la curent. Mă uit cu privirea pierdută la unduirea băltoacei ce ne ţinea captivi şi tresar. „Ovi, apa aia care mişcă în dreapta e din sifon sau curge un pârâiaş?” Ne aplecăm să ne uităm mai atenţi – da, un fir de apă cu un debit ca de robinet se scurgea în balta pe care încercam să o secăm!

Blestemăm, uităm de oboseală şi punem mâna pe găleată mai hotărâţi ca niciodată. Probabil apa se scurgea din gaura în care o aruncam tot noi, dar cumva îşi croise drum pe sub perete. În orice caz, trebuia să o scoatem mai repede decât curgea ea înapoi. Începe cursa contra cronometru. Tragem nebuneste vreo 10 minute şi ajungem la punctul în care nu mai puteam umple găleata decât cu gamela. Uscataţi sigur n-aveam cum să rămânem. Îi spun lui Ovi să se pregătească şi când îi spun, să treacă.  Termin de umplut ultima găleată. Se strecoară Ovi, pasăm bananele, găleata şi la final trec şi eu. Ne curăţăm cât de cât de noroi şi pornim spre bivuac. Ce zi…

Notă de final

Când am ajuns la suprafaţă am aflat de-ndată veştile din Piatra Craiului. Îi felicit pe toti cei care au pus umărul la atingerea acestui nou record! Chiar dacă în V5 am atins o adâncime mai mare decât cea care a deţinut recordul naţional timp de un deceniu, şanse să ajungem Grindul din urmă nu avem – potenţialul maxim de denivelare al sistemului e de -690 m. Se încheie un an bun, în care am explorat peste 3500 m în sistemul Vărăşoaia şi în care mai degrabă am adăugat semne de întrebare pe hartă decât am şters. Acum, eforturile noastre se concentrează pe depăşirea altui record…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: