V5 – Fractura la curent

Ziua 3

Am îndesat mâncarea, corzile şi fierătaniile în banane si am pornit spre a treia tabară. Bagajul e în continuare greu, dar suntem fericiti că măcar nu mai avem doua banane fiecare. Înaintăm încet şi ne oprim des – suntem hotărâţi să ne uşurăm viaţa şi analizăm fiecare pasaj mai dificil: cum am putea echipa mai confortabil? Ce bolovani putem muta ca să fie mai larg? Câteodată o lovitură de ciocan la locul potrivit face minuni…

Ne aflam într-un astfel de loc, studiam o trecere printre prăbuşituri.  Ovidiu ne anunţă că a văzut ceva în sus printre bolovani şi pleacă cu Radu si Marek  să vadă ce se află acolo. Rămân eu şi Alex. Timpul trece şi băieţii nu se întorc. Ne găsim de lucru şi escaladăm un perete, dar nu găsim nimic interesant. Începem să ne punem întrebări când apar cei trei din cu totul altă direcţie decât cea în care se porniseră. „Am dat lovitura!” ne anunţă Ovi pe un ton triumfalist. Ne uităm sceptici la el şi îl îndemnăm să continue  – găsiseră o găurică de 15 cm diametru cu un curent fantastic,  în spatele căreia se auzea un vuiet de cascadă.

Ne apucăm să săpăm. E argilă şi merge relativ uşor, dar curentul de aer violent te îngheaţă instantaneu. Alex îşi foloseşte călcâiele cu dibăcie şi îi copiem şi noi tehnica. Rezultatele apar repede şi după o oră  găurica începe să pară penetrabilă. Îmi încerc norocul, dar nu am în ce să împing cu mâinile şi şoldul nu îmi trece de strâmtoare. Mai trebuie lărgit. Înainte, însă, vrea să încerce şi Alex, care se aruncă hotărât cu picioarele înainte. Nici lui nu-i trece bazinul. „Împinge-mă de mâini!” îmi strigă, cu braţele întinse în faţă. Mă proptesc în podea şi îl îndes cu picioarele în găurică. O mică forţare şi…a trecut!

Ne tragem unii pe alţii de mâini şi de picioare şi reuşim cu toţii să depăşim strâmtoarea. Pe partea cealalaltă nici vorbă  de cascadă: curentul de aer era sursa vuietului! Dar în faţă avem o galerie fosilă lată de 2 metri, înaltă de 6, cu o nuanţă potrivită de negru în capăt. Pornim în explorare şi găsim o săliţă de 15 m diametru si înaltă de vreo 25. În faţă, galeria continua cu o diaclază la fel de înaltă, plină de blocuri prăbuşite.Ne apucăm să căutăm continuarea prin labirintul de bolovani. Găsim două puţuri, dar nu avem coardă, aşa că trebuie să ne retragem.

Fiind mai aproape de a doua tabără, decidem să ne întoarcem acolo cu toate bagajele. Gândul ne este la găurica cu vânt. Sigur mai fuseseră oameni până la ea, se vedeau urme pe galeria de acces. Şi vuietul se auzea de la 20 de metri, nu aveai cum să o ratezi. Ne dăm seama că numai faptul că era atât de uscat  afară a făcut să fie deschis pasajul, în rest trebuie să fie inundat – semnele de pe pereţi ne confirmau lucrul acesta.

Ziua 4

Începem ziua cu lărgirea strâmtorii. Apoi reluăm explorarea şi începem cu un puţ care din păcate nu dă rezultatele dorite –  explorăm cam 50 de metri, dar nu găsim nici cea mai mică adiere. Între timp, Ovi şi băieţii au mers în sus printre prăbuşituri şi au regăsit curentul deasupra altui puţ paralel. Până să pun cu Alex coarda, ceilalţi coboară la liber şi se fac dispăruţi. Nu-i mai auzim, trebuie să fie ceva mare, ne gândim. Ajungem jos şi  pornim în căutarea lui Ovi. Într-adevăr, e mare galeria: lată de 7-8 metri, înaltă de vreo 20 şi în faţă tot merge. Dupa vreo 100 de metri îl întâlnesc pe Ovi care îmi spune că s-a dus mult şi bine pe o galerie mai mică. În timp ce povestim, arunc  o privire în sus şi ochesc o trecere printre prăbuşituri. Disting în îndepărtare ceva mare şi strig după băieţi să vină şi ei. Spaţiile devin tot mai largi şi mai frumos concreţionate, iar entuziasmul nostru tot mai greu de stăvilit. Depăşim obstacol după obstacol şi ne oprim la o săritoare de 15 metri imposibil de descăţărat la liber. În faţă galeria continuă cât vezi cu ochii…

Lăsăm cu greu în urmă priveliştea frumoasă şi pornim spre tabără fericiţi. Un minut mai târziu mă aflu deasupra unei săritori ciudate şi îl surprind pe Radu exact în momentul în care îi cedeaza priza de la mână şi se tăvăleşte gemând peste bolovani. Încremenim cu toţii. Ne strigă că e ok, dar vocea îl trădează. Coborâm de grabă la el – stă întins pe jos, e palid şi ameţit. Îmi spune ca e bine, doar mâna îi este amorţită. Îl liniştesc şi îi fac o evaluare sumară: mâna nu arată bine în zona încheieturii –  „99% e fractură” îmi zic în sinea mea. Încet încet, îşi revine din şoc şi respiră normal. Pare ok în rest şi hotărâm să ne pornim spre tabără. Ne împărţim în două echipe: Alex şi cu mine o luăm în faţă ca să punem o coardă care ar trebui să fenteze nişte strâmtori urâte, ceilalţi vin încetişor cu Radu.

Din fericire Radu se descurcă mai bine decât ne aşteptam şi baieţii ne ajung din urmă fix când terminam echiparea.  Întorşi în tabără improvizez o atelă dintr-o lingură aplatizată cu ciocanul, o cutie de tablete efervescente remodelată la primus şi un izolir subţire. Imobilizez încheietura şi instalăm „pacientul” în sacul de dormit. Mâine pornim spre ieşire.

Ziua 5  

Înaintăm bine. Cotul se dovedeşte a fi extrem de versatil.  Ramonajele pe deasupra activului sunt problematice însă reuşim să facem punţi umane la fiecare pasaj delicat. La verticalele mai lungi de 15 metri folosim o coardă si un scripete pentru a-i reduce efortul. În fracţionările deviate îl lonjăm şi delonjăm noi.  Radu are psihic tare şi stă bine cu moralul. Urcăm de la -600 la -200.

Ziua 6

Plecăm din sala P. Matos spre suprafaţă. În mintea mea nu pot decât să mulţumesc celor care au pregătit peştera pentru exerciţiul salvaspeo din 2018. Nici nu vreau să îmi imaginez cum ar fi fost pe strâmtorile acelea cu o mână ruptă. Ieşim din peşteră la apusul soarelui, iar Radu exclamă ca un copil „Ce tură faină!” – râdem cu poftă şi mulţumim Cerului că am scăpat aşa de uşor. Apoi ne zboară gândul la pasajul cu curent şi la tot ce am lăsat acolo. Vorba aceea – „Curentul provoacă insomnii”

P.S.: Radiografiile au confirmat suspiciunea noastră: mai multe oase fracturate în zona încheieturii, din fericire, niciunul deplasat.  Minim 8 săptămâni repaus.

Matei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: