Prima pagină > TURE > Avenul

Avenul

Duminica seara, dupa ce majoritatea politehnistilor a plecat spre casa, la cabanuta am ramas cativa oameni. Am dat o fuga pana la gaura de pe Alunul mic sa incercam sa decolmatam intrarea, insa treaba se pare ca e mai dificila decat parea initial. Am mutat bolovanii mari care stateau in cale, insa galeria este plina cu pietris, nisip, pamant si tot ce trebuie pentru a face munca mai anevoioasa. Vreau sa mai trec vara viitoare acolo sa ma conving de curentul de aer, care abia se simtea acum.

A doua zi, ne-am trezit de dimineata, Cristi, Matei, Petre si cu mine, hotarati sa pornim spre Aven. Bineinteles, ca asa cum ne sade bine, am pornit pe la 13 spre pestera. Am lasat masina in capatul drumului pe Alunul mare, am pregatit bananele si am pornit . La aven, Matei a inceput sa echipeze accesul in dolina si primul put de dupa taras. Am ajuns toti in zona gaurii de soarece si Matei a continuat echiparea. Intentia era ca sa incercam sa curatam putul de bolovanii ramasi incastrati dupa tura precedenta cand s-a prabusit bolovanul mare. Nu s-a reusit mare lucru, deoarece si cei ramasi erau intepeniti bine intre pereti, ramanand sa coboram cu grija ca sa nu ii atingem. Ca de obicei, coarda nu a ajuns pana jos, asa ca Matei a trebuit sa umble putin la echipare, transformand prima fractionare in deviere. Dupa putin timp, in care am intepenit de frig, am pornit toti pe gaura in jos. Pana la activ a mers repede, putul al doilea fiind echipat de data trecuta. A trebuit doar verificata si coarda de pe acesta, deoarece tura trecuta o bucata buna de stanca s-a desprins din fata lui Matei si s-a prabusit, iar noi nu stiam daca cumva fusese ciupita, sau chiar mai rau. Totul parea ok, asa ca a pornit. Odata ajunsi la galeria activa, asa cum stabilisem la cabana, ne-am impartit in doua echipe. Una Cristi si Matei, care trebuiau sa continue catararea lui Matei si a doua echipa care trebuia sa continue catararea inceputa de Mihai data trecuta. Am ajuns la atelierul primei echipe, ne-am salutat si am plecat mai departe, evident fara sa stabilim o ora de intoarcere. Odata ajunsi la atelierul nostru, Petre a luat bormasia si restul echipamentului necesar si a pornit pe coarda in sus. Mihai catarase cam 20 de metri, majoritatea la liber, deoarece erau suficiente prize pe pereti. Odata ajuns in capul de coarda, a inceput sa bata conexpandurile. La un moment dat, m-am decis sa pornesc si eu pe coarda in sus, dar de la un punct, dupa ce apa care curgea dinspre zona de explorare m-a murat ingrozitor, am renuntat, deoarece nu aveam cum sa lucram doi deodata acolo sus. Nu mi-a venit randul la escalada, fiindca s-au terminat gujoanele, bineinteles la doi metri sub un plan drept. A coborat si Petre , apoi am pornit spre cealalta echipa. La coarda lor, in momentul in care Petre si-a pus blocatorul, un zgomot infernal de bolovani cazuti s-a auzit de undeva de sus. M-am aruncat sub un perete mai bombat in partea de sus si asteptam sa cada bombele. Petre a ramas statuie uitandu-se in directia zgomotului. A prins si la el pana la urma instinctul de conservare si s-a refugiat langa mine. Nu stiam ce s-a intamplat, era clar ca au cazut ceva bolovani uriasi, insa parea ca era mai amonte de noi. Nu cutezam sa mergem de acolo nici pe activ amonte, nici pe coarda in sus , deoarece la intervale de timp se tot auzeau bolovani prabusindu-se. Era totusi un semn bun, ca baietii erau bine si erau in explorare. Am piuit sa ne auda, insa zgomotul raului, care era mai mare decat de obicei, ne masca eventuale raspunsuri ale lor. Dupa aproape o ora, in care am stat cuminti in micul adapost, gandindu-ne cat de idioti suntem ca nu am adus destule gujoane sa continuam escalada noastra, ne faceam calcule cat de bine ar fi data viitoare sa avem cele necesare pentru un punct cald si ceva mancare cu noi in afara de un snickers si un bounty, din amonte de pe activ, apare Matei. Cei doi au urcat pe coarda, si au prins o zona numai buna de explorat undeva pe la 30 – 40 de metri inaltime, care mergea in amonte. Au dat drumul unor bolovani care le stateau in cale si spuneau ca ne auzeau piuind. El ar mai fi stat la explorat, insa si Cristi spunea ca era destul de obosit, iar eu cu Petre eram inghetati de la stat.

Am pornit spre iesire, eu abia asteptam sa catar corzile spre afara, sa imi pun sangele in miscare. Au ramas echipate zonele de explorare si putul “albastru” cum ii spunem noi celui care coboara la activ. . Am iesit in padure, era noapte tarziu , frig si zapada. Drumul spre masina a fost tacut, poate doar gandurile noastre se auzeau cum escaladeaza pereti uriasi si exploreaza pesteri neumblate.

Reclame
Categorii:TURE
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: