Prima pagină > TURE > Tura foto si nu numai in Pestera Osoiu

Tura foto si nu numai in Pestera Osoiu

In 24 ianuarie , ma suna Radu Salcudean: “Salutare, ce zici de o tura foto maine in Osoiu? m-a invitat Posmosanu la pozat si m-am gandit ca poate te bagi”. Clar! Ma gadeam, ca ii musai sa merg, mai ales ca Radu si Posme sunt fotografi de prima mana, si merita sa-i urmaresc la treaba.

Zis si facut, pana seara am facut echipa din Cluj: Eu(Cata), Radu, Madalina Nistor si Raluca Duta ( mai vorbisem si cu Carmen, dar era foarte racita).

In 25 dimineata, la ora 8.00 sunt cu masina in fata blocului lui Radu, care ma astepta cu o banana gigantica in spate plina cu blitzuri, bidoane etanse si alte lucruri trebuincioase unui fotograf. Le luam si pe fete, ne intoarcem la Radu acasa ca si-a uitat cizmele, si pe la 9 suntem la iesire din Cluj, pe o vreme de asteptat colindatori acasa… La iesire din Saula, spre Huedin, in mijlocul drumului trona o roata de camion. Pun frana, si in dreapta sub drum vedem un TIR care tocmai se rasturnase. Oprim si sarim sa acordam primul ajutor; Radu suna la 112, Eu il scot pe sofer afara, Madalina aduce trusa de prim ajutor, Iar Raluca il bandajeasa pe sofer(era ranit suprficial la arcada, era ok in rest), munca de echipa. Mai asteptam putin pana vine ambulanta(cei de la 112 ne-au spus sa nu plecam pana vin autoritatile). Intr-un final vin medicii, soferul ne multumeste de ajutor, iar noi ne continuam drumul spre Varciorog. Dupa o scurta oprire la un magazin alimentar din Alesd, ajungem si la gura pesterii unde ne astepta Posme.

Pestera, foarte frumosa de altfel, era asaltata din toate partile de speologi, care erau organizati intr-o mega tura de explorare pe perioada weekendului. Erau organizati pe echipe: de suprafata, de cartat, de escaladat hornuri, de coborat avene prin exterior, de atacat tarasul final, care are undeva pe la 700 de m, si echipa noastra la pozat.

Ne echipam rapid si pornim spre intrare. Eu mai fusesem in Osoiu, si banuiam ca o sa avem ceva de stat pe portiunea de intrare. Dupa ce patrundem in pestera, urmarim activul care a sapat aici o galerie destul de ingusta si de joasa, iar pe masura ce inaintam apa atinge cei doi pereti, devine din ce in ce mai adanca, iar tavanul coboara destul de mult, in asa fel incat trebuie sa fi foarte atent sa nu te murezi bine. Evident ca pe portiunea asta era un carnat de oameni care asteptau sa abordeze apele. Glume, bancuri, voie buna. Ne simtim ca intr-un vestiar de liceu inainte de ora de educatie fizica. Un baiat nu reusea nicicum sa inainteze; dupa vreo 30 de minute de negocieri, nu are ce sa faca si se uda bine. Uf a trecut. Noi ne miscam mai repede, eu ca un elefant, Raluca si Mada ca niste feline. Ne taram pe prundis, ne impingem bananele, si ajungem intr-un final in sala mare. Acolo, lume ca la miting, unii asteptau, altii apareau de prin galerii, o echipa carta intr-un colt, era ca intr-o piateta din Salzburg in preajma Craciunului. Facem o pauza scurta de stors sosete, depunem bananele langa un morman mare de bidoane etanse si pana sa apara Radu si cu Posme, care pornisera mai tarziu de la masini, ne pornim sa vizitam pestera. Frumoasa, cu o podea plata in majoritatea zonelor, ne simteam ca prin niste catacombe.  Daca e si de explorat hai si noi; si ne pornim cu Mada si Raluca sa cercetam cotloanele pesterii pana reusim sa ne murdarim cu argila din cap pana in picioare. Dupa ceva vreme, ne dam seama ca totusi venisem la pozat. Purcedem sa-i cautam pe cei doi artisti. Ne intalnim cu niste baieti de la Timisoara pe galeria activa care ne scutesc de eforturi. “Vedeti ca va asteapta Radu cu Posme mai in amonte pe activ” Mergem putin si dam de ei. Trepiede, declansatoare, blitz-uri pozitionate in zone strategice, ce mai; Regie in toata regula. Imi dau seama ca bananele nostre erau in alta parte si trag o fuga dupa ele. Ma intorc rapid si ma pregatesc si eu de pozat. Mada cu Raluca pregatesc ceaiul. Stupoare: ceaiul meu si nessul lui Raluca erau in masina. Buna treaba, zic. Facem o ciocolata calda pe baza de milka si mars, nici nu credeam ca o sa iasa asa de buna.

Dupa cateva cadre reusite, ii lasam pe Radu si Posme sa caute alta zona de pozat, iar fetele si cu mine pornim iarasi la balaurit prin pestera. Gasim intrarea pe tarasul mare si ne avantam putin in el. Interesant, as incerca o data sa merg spre capat, mai ales ca exploratorii anteriori s-au intors dupa 700 de m pe motiv de oboseala si pestera continua bine merci pe acolo. Ne intoarcem spre zona  unde am lasat bananele, ne intalnim cu fotografii, mai stam putin sa-i ajutam la incadrari si la blitzuri, iar pe la 18 il lasam pe Posme in pestera, iar noi clujenii ne pornim spre iesire. Ajungem in zona cu apa pe care o abordam conventional de data asta, ca ne asteptau prosoape uscate la masina. Limpezim bine echipamentul,ne schimbam in haine curate si… toate panzele sus, spre casa.

_DSC8496_DSC8489

Categorii:TURE
  1. Ket Daniel
    27 ianuarie, 2014 la 09:13

    Excelent articol. Bravo, Cata! Sper ca o sa faci si o prezentare cu mai multe poze marti, la sedinta 🙂

  2. 27 ianuarie, 2014 la 17:53

    Super tare da undes pozele sau ai uitata camera casa.

  3. CF
    28 ianuarie, 2014 la 11:31

    Băieți și fete, mulțumim pentru vizită și companie. A fost o experiență inedită. V-am invidiat pentru echipamentele cu care-ați venit – nu vedem prea des un 5D în peșteră 🙂 Așa că, felicitări!
    Poate ne vedem la un vernisaj cu imaginile pe care le-ați făcut prin peșterile din Apuseni.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: