Initierea… prin ochii unui incepator

Totul a inceput cu cuvantul “speologie”, care mi-a trecut brusc prin cap intr-o dupa-amiaza linistita de weekend. Cred ca era unul dintre acele momente in care te gandesti la ceva si apoi incepi si zburzi cu acel gand prin propria imaginatie, construind in cateva secunde un intreg nou univers. De data asta insa, spre surprinderea mea, speologia a devenit realitate, intr-o zi de marti, cand am ajuns la o sedinta a clubului SpeoPoli. Totul s-a continuat apoi cu o urmatoare sedinta, cu vreo doua discursuri fascinante si cu o tura de initiere…pe care eu am trait-o cam asa: In dimineata zilei de sambata, am pornit catre gara cu rucsacul in spate si cu o oarecare emotie in suflet, nestiind exact ce-avea sa se intample. Ajunsa in fata garii, m-am alaturat grupului destul de numeros si am pornit spre Pestera Batranului, via Suncuius. Drumul a durat vreo 5 ore, in care am avut timp sa ma bucur de natura, sa surprind cateva imagini cu aparatul foto, dar si sa leg cateva conversatii interesante cu unii din membrii grupului. Ajunsi la locul de campare, am presarat valea cu corturi colorate, ne-am echipat si am plecat spre gura pesterii. Eram atat de entuziasmata incat mi s-a parut ca a durat o vesnicie pana sa intru inauntru. Am coborat pe coarda in put, dar pana sa coboare toti oamenii din echipa am mai asteptat o data, acum si mai nerabdatoare. Intr-un final am pornit, in sir indian, cu frontalele aprinse, catre intuneric. Eram fascinata de tot ce vedeam in jur, de cum ma simteam acolo, de aer, de peretii masivi ai pesterii si de ceea ce urma dupa fiecare cotitura, de lilieci, de formele ciudate pe care le luase calcarul in timp…aveam o multime de trairi simultane! In spatele tuturor insa, mergea unul dintre membrii mai vechi ai clubului, care nu prea mai parea impresionat de nimic din ceea ce vedea, ba chiar isi mai stingea frontala si tragea cate un pui de somn pe unde stationam un pic mai mult. Un pic amuzata, gandul mi-a zburat totusi la cate pesteri impresionante trebuie sa fi vazut el deja… In a doua parte, drumul a inceput sa fie din ce in ce mai ingust si apa tot mai mare, avand tot mai multe obstacole de trecut. Marturisesc ca abia asteptam partile mai ciudate ca sa ma pot tarî in voie prin noroi. Totusi zonele respective n-au fost prea lungi si dupa vreo doua ore, drumul s-a terminat intr-o sala maricica, unde am insistat sa stingem frontalele si sa facem liniste pentru catva timp. Momentul a fost intens, dar scurt si fara sa mai zabovim, am pornit spre iesire. La intoarcere, aceeasi pestera parea diferita, un alt drum, parca o alta aventura. Iar la final, ne astepta aceeasi franghie, care de data asta trebuia urcata. Afara, era o alta lume: gulasul fierbinte la ceaun ne astepta pe toti in ploaie, langa focul de tabara. Am mancat asa, fara sa ma mai gandesc la noroiul de pe mine…si a fost delicios! Seara, langa foc, cu chitară si bancuri pe fundal, am avut timp sa ma gandesc la tot ce traisem si sa ma bucur de fiecare moment inca o data. In linistea noptii, sub cortul batut de picuri de ploaie, somnul m-a furat prea repede…purtandu-ma cu magia lui undeva departe spre copilarie, in verile in care ma hraneam citind din “Ciresarii”. A doua zi, cu mintea atat de limpede si fericita, dupa ce am invatat sa facem cateva noduri, am plecat inapoi spre Suncuius. Am poposit vreo doua ore intr-un bar si apoi ne-am urcat in trenul spre Cluj. Mi-a placut mult si chiar imi doresc sa repet experienta. Tot ce ma mai mira din cand in cand este cuvantului “speologie” si intamplarea ce l-a facut sa-mi treaca asa, deodata, prin cap…

RALUCA

2 gânduri despre „Initierea… prin ochii unui incepator

  1. Foarte frumoasa poveste, Raluca. Deja am recunoscut autorul, fara sa vad semnatura. Ai dreptate, „speologie” e un cuvant plin de substanta. E misiunea fiecaruia dintre noi sa ii descoperim frumusetea si sa ne lasam sau nu fascinati de farmecul adancurilor…Felicitari!

  2. Fain! Ma bucur ca ai scris despre cum a fost pentru tine.
    De partea cealalta, a organizatorilor, s-a pus problema renuntarii pe viitor la turele festive. Dar daca pentru tine a avut sens toata treaba cu „tura de initiere” atunci are si pentru noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: