Prima pagină > TURE > Tură Upper Poulnagollum – 4 Decembrie 2011

Tură Upper Poulnagollum – 4 Decembrie 2011

*Articol apărut și pe egoistic.ro

Duminică, 4 Decembrie 2011, am participat alături de soția mea în tura de vizită (și acomodare) în peștera Poulnagollum, „județul” Clare, Irlanda.

Zona e calcaroasă în principal (limestone) la fel ca și vestitele Cliffs of Moher și insulele Arann, aflate în apropiere. Șeful de tură, Colin Bunce, mi-a zis că datorită dispunerii orizontale a straturilor de calcar peșterile se formează și evoluează mai mult pe orizontală. Apropos, în Irlanda sistemul carstic e foarte tânăr și în plină formare (din cauza precipitațiilor abundente și a înfiltrațiilor acide, influențate la suprafață de un tip de mușchi care crește doar în condiții de umiditate ridicată) lungimea medie a peșterilor fiind de aprox 2 km.

Peșterile sunt active (cu unele excepții) cu o temperatură medie de 9-10 grade, fără formațiuni spectaculoase sau săli largi, lăsând impresia – din ceea ce mi s-a spus și am văzut – de monotonie.

Exploratorii nu sunt mulți (aproximativ 160 în toată țara) însă se cunosc toți și alături de cel mai activ club (Clare) organizează câte o tură de vizită lunar; turele de săpat și explorare sau cartare se fac independent de asta.

Tura a pornit destul de promițător cu o ploaie cu vânt de dimineață, făcându-și simțită prezența și în Lisdonvarna unde ne-am adunat aproximativ 20 de oameni, unii cu foarte multă experiență în spate, alții la a doua lor tură. Ne-am împărțit în două echipe, una care dorea exersarea tehnicilor de TSA și cealaltă care a făcut vizita în Poulnagollum, la care am participat și noi. După câteva detalii despre peșteră, harta ei și echipare, am pășit (în jurul orei 11 dimineața) în cavernă irlandeză. Am urcat pe activ, unde am putut observa din abundență chert-uri (cherts – formațiuni de siliciu asemănătoare excerscențelor) care înțeleg că fac parte din peisajul comun peșterilor din zonă. (Pe hartă se observă marcat cu roșu intrarea noastră și sfârșitul galeriei scurte, atins)

După eforturi considerabile în a evita imersiunea am reușit să ajung la punctul cu deschidere spre lumina zilei (Pollbinn) cu șosetele uscate, lucru la admirat de ceilalți participanți la tură. Aici am văzut primele concrețiuni cu mult conținut în fier sub forma unui ou de struț [foarte] turtit, dar de o simetrie perfectă; ah! și, cum era de așteptat, multe gunoaie: biciclete, bucăți de căruță, haine, și cam tot ce nu mai trebuie la casa omului. După ce ne-am tras puțin respirația am continuat spre capătul peșterii, pe Short Gallery, unde după un nou popas ne-am împărțit în două echipe, din nou, una condusă de Colin care se întorcea spre ieșire și una-două poze, și una cu care am mers „până în capăt”. A doua jumătate a peșterii a fost la fel ca prima, doar concrețiunile amintite mai devreme (numite ou de dinozaur) fiind mai des întâlnite. Aproape de finalul galeriei scurte e un fir de apă care a creeat o diaclază îngustă ce continuă pentru aproximativ 300 de metri, până la un grilaj de stalactite.

Spre ieșire am avut suprinderea să văd vă speologii locului nu au nici cea mai mică problemă cu apa și nu fac un scop în a se feri de ea; am văzut scufundare completă, fără neopren. Cred că, în răspuns, ne-au considerat maimuțe pentru simplul fapt că evitam să mergem prin apele cele mai adânci:)

În jurul orei 4 după masă am ieșit, după o tură energică și revigorantă, cu mulțumirea că am făcut primii metri din cea mai lungă peșteră din Irlanda și mi-am confirmat ce credeam deja despre geologia ținuturilor.

Iată o descriere oferită de omul nostru de legătură aici, Colin Bunce, președintele uniunii speologilor din Irlanda, care nu s-a zgârcit la a oferi materiale pentru acest raport și suport pentru tură:

UPPER POULNAGOLLUM
A tree at the entrance to Baker’s Rift on the north west side of Poulnagollum Pothole provides a convenient belay for a 10 m ladder descent. From the bottom of the rift a narrow passage follows a series of moonmilk cascades upstream to a well decorated chert-floored passage. A short crawl leads to a stream washed canyon. Downstream, more cascades lead to a 15 m pitch, with abundant natural belays, down to Shaft Gallery. Five metres upstream of the pitch, a climb up boulders on the right leads to an exposed traverse round the pothole back to the top of Baker’s Rift. Upstream from the junction is a small chamber with a 2 m high chert waterfall. A low wet crawl from the top of the waterfall leads to a continuation of the canyon. At this point the majority of the stream disappears under the west wall into a low bedding cave, to reappear as the First Waterfall in the Main Streamway. On the right is a series of three chambers. A very fine well decorated stream canyon can be followed up a series of cascades for 230 m to Pollbinn, a 6 m high unroofed canyon which has in the past been used as a rubbish dump.
Upstream from Pollbinn, the passage reduces in height and after 275 m the Pollnua Dry Inlet is reached on the right which can be followed for approximately 35 m to a choked roof collapse. Immediately above this inlet in the main streamway is the Pollnua Stream Inlet, also on the right, which can be followed to a blocked swallet. Continuing along the main stream, after 100 m a large triangular slab marks the junction of Long Gallery and Short Gallery. Following the passage to the right of the slab leads to Short Gallery which can be followed upstream for 440 m passing several inlets. The passage is initially stooping height but rises gradually to allow easy walking. The route continues through a dry oxbow and ends in a mud and gravel choke. The stream issues from an impenetrable inlet on the right. Ten metres before the terminal choke an extremely sharp and tight inlet passage on the left has been followed for 300 m to a stalactite grill. The passage can be seen to continue but has not been entered. Long Gallery is entered by climbing over the slab to the left, where awkward progress can be made for 770 m in a narrow rift to reach entrance E3b, an unroofed section of passage. From E3b the passage is a low wet crawl for 25 m to a junction. Left is a roomy passage which leads after a short distance to entrance E3a. Right is a low stream passage which leads after 90 m to a narrow rift exit at E3, a large depression on the northern margin of the forestry plantation on the north east edge of Slieve Elva, just over 1 km north of Caher Bullog Farm.

La final am aflat despre o descoperire arheologică extraordinară, într-o peșteră, care împinge cea mai veche datare istorică pe pământ irlandez cu 2000 de ani mai înspre originile civilizației. (va urma)

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri
Categorii:TURE
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: